Au inflorit maslinii pe Muntele Divin

 

 

Au înflorit măslinii pe Muntele Divin
şi-nfrăgezesc lăstarii smochinilor grădinii,
albită holda lumii se leagănă a plin
chemând secerătorii cu arderea neghinii,
cu arderea neghinii,
chemând secerătorii cu arderea neghinii.

 

Fecioarele-nţelepte lumina şi-o-nteţesc,
răsună Miez-de-Noapte în clopot de aramă,
străjerii de pe ziduri primejdii prevestesc
şi-n aer sună zvonuri ce-ameninţă şi cheamă,
ce-ameninţă şi cheamă,
şi-n aer sună zvonuri ce-ameninţă şi cheamă.

 

Cum poţi tu sta molatic în patul tău mizer
când freamătă văzduhul şi ţărna e fierbinte,
când tunete-nfundate cutreieră prin cer
şi parcă se-nvârt morţii cu zgomote-n morminte,
cu zgomote-n morminte,
şi parcă se-nvârt morţii cu zgomote-n morminte?

 

Priveşte Marea Poartă cum tremură-n uşori
şi Timpul ce stă gata să bată Doisprezece!
Nu trec prin tine oare nici azi nişte fiori
şi-n viaţa ta, nici astăzi, nimic nu se petrece?
Nimic nu se petrece?
Şi-n viaţa ta, nici astăzi, nimic nu se petrece?

Traian Dorz

---