Dumitru Cornilescu - Viata si lucrarea
Dumitru Cornilescu s-a născut în comuna Slaşoma din judeţul Mehedinţi, în anul 1891. A fost întîiul născut într-o familie numeroasă, cu 12 copii dintre care doar 8 au rămas în viaţă. Tatăl, fost învăţător în sat, cu o lungă tradiţie cărturărească în familie, a dat la şcoală pe cei trei băieţi ai săi: Dumitru, Gheorghe şi Iulian.
Dumitru a absolvit şcoala primară în sat şi apoi a mers la Seminarul teologic ortodox din Bucureşti. A urmat Universitatea din Bucureşti, Facultatea de teologie, pe care a absolvit-o printre laureaţii promoţie 1916.
Încă din facultate a fost cunoscut ca harnic traducător şi editor al unor broşuri cu conţinut religios, pe care le împărţea enoriaşilor de la biserica Cuibul cu Barză din Bucureşti unde era cîntăreţ în parohia preotului Teodor Popescu.
După terminarea studiilor, este primit în monahie şi ajunge ierodiacon pe lîngă mănăstirea Dobrovăţ din Moldova. Prin înţelegere cu Episcopul de Huşi, Nicolae Munteanu, viitor Patriarh, i se permite "detaşarea" la conacul prinţesei Ralu Calimachi de la Stânceşti, lîngă Botoşani, pentru a lucra la noua traducere a Bibliei pe înţelesul poporului.
În vara anului 1923, după agitaţia publică stârnită de activitatea duhovnicească a preotului Teodor Popescu(apoi de caterisirea sa), a plecat cu acesta din ţară în concediu în Germania -dar, după mai multe vizite în oraşe din Germania, apoi Franţa, Anglia ( la Londra, pentru supravegherea tipăririi Bibliei), Elveţia, rămâne şi se stabileşte la Oberageri, Cantonul Zug,(lîngă Zurich),în Elveţia, unde se căsătoreşte şi devine pentru mulţi ani (1927-1951) capelanul şi apoi directorul Sanatoriului Landli.
De-a lungul anilor l-a sfătuit îndeaproape pe Teodor Popescu cu privire la mersul tinerei adunări reformate evanghelic din Bucureşti, (construită pe str. Carol Davilla nr.48 din cartierul Cotroceni de Societatea TREZIREA), care avea o puternică înfluenţă spirituală şi o curajoasă lucrare de misiune în multe localităţi din ţară.
Din anul 1965 cînd vizitează SUA, colaborează strâns cu posturi creştine de radio din Cleveland, Bonaire-Caraibe, Monte Carlo-Monaco, precum şi cu numeroase reviste creştine printre care "Unter dem Kreutz"(Sub Cruce-Elveţia) şi "Luminătorul"(Chicago,SUA).
S-a stins din viaţă în anul 1975, fiind omagiat de credincioşii români din lumea întreagă şi „Radio Monte Carlo”, post de radio unde obişnuia în ultima parte a vieţii să vorbească românilor despre Dumnezeu şi să cânte în limba română. Toată viaţa sa a analizat şi a reanalizat, cântărind fiecare cuvânt al traducerii pe care o realizase în tinereţe.
L U C R A R E A
Între 1916-1921, Dumitru Cornilescu a tradus Biblia în limba română modernă din originale greceşti şi ebraice şi a tipărit în 1920 Psalmii, în cadrul Editurii SOCIETATEA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ înfiinţată de el în Bucureşti.
În 1921 se tipăreşte Noul Testament şi în întregime Biblia, la aceiaşi editură, cu susţinerea publică şi binecuvîntarea unor membri marcanţi ai Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
În anul 1917 trăieşte la Stânceşti, Botoşani, experienţa convertirii şi pocăinţei, prin credinţa personală în Mîntuitorul său Cel viu, Isus Hristos. Deşi era teolog şi traducător al Sfintei Scripturi a trebuit să recunoască minunea întoarcerii conştiente la Dumnezeu. Acest lucru îl marchează atât de profund încât hotăreşte să-şi dedice viaţa acestui măreţ ideal: de a spune şi altor oameni despre minunea pocăinţei sau a renaşterii spirituale, care i se poate întîmpla oricărui om care crede şi se încrede în Isus Hristos cel răstignit şi înviat.
Prin mărturia sa, în anul 1919 şi preotul Teodor Popescu, parohul său de la biserica Cuibul cu Barză din Bucureşti se pocăieşte,se întoarce la Dumnezeu începând o mişcare de trezire spirituală în biserica sa.
Între anii 1920-1924 cei doi activează pe tărâm spiritual, de lucrarea lor fiind legată o amplă dezbatere în presa vremii , cunoscută sub numele de “Minunea de la Cuibul cu Barză“. Prin aducerea în faţa opiniei publice a cercetării fundamentelor religiei creştine moştenite de noi, românii s-a produs o mare dezbatere naţională, teologică, etică şi morală.
În perioada locuirii în străinătate,lucrează (1924-1931) o a doua traducere, literală, a Sfintei Scripturi pe care o tipăreşte la Bucureşti în 1931, într-un număr mic de exemplare, sub egida Societăţii Biblice pentru Marea Britanie şi străinătate.
Din anul 1965, deşi era bolnav, vizitează biserici ale credincioşilor români din SUA, primind o unanimă recunoaştere spirituală şi teologică.
În 1971, la împlinirea a opt decenii de viaţă şi 50 de ani de la prima traducere a Bibliei, primeşte la Geneva titlul onorific de PREŞEDINTE DE ONOARE PE VIAŢĂ al Societăţii Biblice pentru Marea Britanie şi Străinătate, cea mai onorantă recunoaştere internaţională a vreunui teolog român.