N-ai drept să stai, nici să priveşti în urmă,
cât ai un Steag şi-un duşman înrăit,
nu-n perii albi şi-n anii ce se curmă,
ci-n jertfa ta s-araţi cum ai trăit!

Traian Dorz, ostaş al Domnului ISUS

 

 

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
cât am un Steag şi un duşman înrăit —
nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arat cât am trăit.

Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea Sus, cu faţa la duşman1

Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte,
nici în pământ şi nici în Cer ai mei,
de n-aş lupta să treacă mai departe
Solia lor, cum au adus-o ei!

N-am drept să stau, o Torţă-mi fac fiinţa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin!

Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit,
abia atunci voi şti şi eu că-n Pace
am drept să merg spre-odihnă, liniştit.

 

 

---