Istoria Oastei în poezie
fratele Marini, Parintele Vladimir si fratele Romanenco,
la o adunare în Voinova – Orhei
IARĂŞI CRITICI CONTRA OASTEI
Iarăşi critici şi batjocuri, iarăşi vânt şi vijelie,
iarăşi hule contra Oastei...strigăte de erezie...
Şi ne-am întrebat adesea: pentru ce atâta rău,
pentru că lăsarăm răul, ne-am întors la Dumnezeu!...
Ce-am făcut de-asupra noastră puneţi straşnic anateme?
Ce-a greşit această ”Oaste” de-o-mproşcaţi doar cu blesteme...
Pentru ce atâta râvnă pentru cei ce merg pe Cale?...
Mergeţi, scoateţi la lumină pe acei ce zac în vale
îngropaţi în fărdelege şi legaţi în patimi grele...
izbăviţi prin fapta voastră pe acei căzuţi în rele...
Dacă vreţi să faceţi bine – sufletelor –cum vi-i graiul,
nu cătaţi în ochii Oastei, cu ocheane, s-aflaţi paiul;
Mergeţi şi vestiţi pe Domnul unde greu păcatu-a ros,
- după ce mai-nainte bârna voi din ochi v-aţi scos;
Când trăiam în nepăsare, în fărădelegi orbiţi,
când hălăduiam prin crâşme, n-aţi venit să ne vorbiţi...
Ba adesea, chiar amvonul, ne spunea că nu-i păcat,
dacă dai pe la petreceri sau la jocul de prin sat...
şi, ne-mpărtăşeam cu toţii la al Domnului altar,
nu uitam să golim însă şi al lui satan pahar...
dar slujirea asta-n două este-ntreagă a celui rău,
numai o făptură nouă – slujeşte lui Dumnezeu.
Noi, deschis o spunem astăzi: N-am ştiut pe Dumnezeu.
(o cunoaştere greşită-i tot ce poate fi mai rău).
E batjocură viaţa ce-o trăieşti în desfătare
şi creştin fiind, de voie, mergi pe-a lui satan cărare.
E nebun, creştinul, care, duce traiul păgâneşte
şi mai strigă-n gura mare că el legea o păzeşte...
O, când tu trăieşti în patimi şi mai crezi că-i bine-aşa,
fără doar şi poate-atuncea eşti pe calea cea mai rea.
Înşelarea cea mai crudă – sunt atâţia ce-o trăiesc,
sunt creştinii, care legea, numai legea o păzesc;
Ce ţin cele dinafară – dar viaţa creştinească
nu stă-n vorbe, stă-n putere, de tărie sufletească;
Iar de-o astfel de viaţă, de putere şi de har,
auzit-am rar vreodată, în vre-o predică de dar...
Evanghelia grăieşte despre toate desluşit,
dar şi de această Carte, rareori ni s-a grăit.
Vai de noi, în neagra noapte rătăcim fără Păstor,
sfâşiaţi de neştiinţă, eram pradă lupilor.
Însă Domnul îndurării şi al milei, S-a-ngrijit,
ca să nu mai fim satanei, turmă doar de jefuit,
(căci pentru această turmă, El viaţa Sa şi-a dat – Ioan 10:11
şi cu Sângele-I, din moarte, pe oi le-a răscumpărat).
El trezi, (ca noaptea-n templu pe copilul Samuel),
pe un preot de la ţară ce rămase singurel,
care gata l-ascultare cu tot ceea ce-a primit,
a-nceput să trâmbiţeze pe Isus Cel Răstignit...
Şi vestirea dulce, caldă – glas de goarnă desluşit,
zeci de mii de inimi moarte la Viaţă a trezit.
Şi, ce bucurie mare, că Mireasa lui Hristos
a-nceput să se gătească pentru Mirele-i frumos...
Inimile saltă, calde, pentru primăvara vie,
pentru Soarele Vieţii, ce trezeşte şi învie,
sufletele adormite din biserica străbună
şi-n duhovnicească ceată pentru luptă le adună...
Dar ca-ntotdeauna, oameni, fost-au şi de astă-dată,
cari zvârliră piatra hulei, fără multă judecată,
vrură trâmbiţa s-o strice şi pe trâmbiţaş la fel,
fiindcă-i supăra cântarea:”lângă Domnul, lângă El”.
Dar în loc să se-nfricoaşe, omul Domnului, să sune,
a-nceput mai cu putere, Oaste mare să adune...
Loviturile de piatră şi veninul cel amar,
ce ni-l trimiteau vrăjmaşii şi prin grai şi prin tipar,
nu ne-a vătămat, căci Domnul, a vegheat şi ne-a păzit
şi în binecuvântare, El, blestemul l-a sortit.
Farisei de pretutindeni, ştim, nu ne puteţi iubi,
(De-aţi iubi mai mult pe Domnul, contra ”Oastei” n-aţi huli).
Ochii voştri, pretutindeni, văd numai protestantism,
dar de-aţi căuta mai bine, aţi vedea c-ortodoxism,
nu-nsemnează a voastre fapte: intrigă şi calomnii
ci lucrare pentru Domnul şi-ai bisericii copii.
Nu uitaţi, vrăjmaşi ai Oastei, sfatul înţelept ce-a dat-
Gamaliel, când tot soborul era strâns la mare sfat(Fapte 5:34,38,39)
Ş-apoi cercetaţi mai bine, căutaţi, vedeţi ce rău
este-n Oastea care-aduce suflete la Dumnezeu ?
Ioan Marini, învăţător ostaş
”Oastea Domnului”,1932, Sibiu
Fratii Traian,Opris,Popa Petru
NOI AM RĂMAS...
Noi am rămas urcând spre culme
Calvarul şi mai greu de-acum,
când voi vă-ntoarceţi în ”cetate”
şi singuri ne lăsaţi în drum...
Nu vă putem urma cărarea
pe care v-aţi întors-napoi,
deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi
şi-atâtea amintiri cu voi.
De-acum, amestecaţi în ceata
de cărturari şi farisei,
veţi cere răstignirea noastră
ne veţi lovi şi voi cu ei.
Simţi-vom de sub greul crucii,
când biciuiţi vom fi cumplit,
şi şti-vom dintre mii de bice
că-i frate cel ce ne-a lovit.
Cunoaşte-vom din mii de buze
pe-a fratelui ce ne-a scuipat,
din mii de cuie vom cunoaşte
că mâna fratelui a dat...
Şi vom întoarce-n altă parte
obrazu-nsângerat şi stâns,
vom înghiţi în noi durerea
...şi nu ne veţi vedea c-am plâns.
Dar când vom fi întinşi pe cruce
de mâna fratelui iubit,
va-ncepe veşnicia noastră
căci ceasul vostru s-a sfârşit!...
Suim! – şi grea e crucea-n spate;
Răbdăm! Şi geme plânsu-n noi,
ne doare despărţirea voastră,
dar nu ne-ntoarcem înapoi!... (la formalismul religios)
Traian Dorz
”Viaţa creştină” 1939,Cluj
Inainte inainte inainte tot mereu
Înainte, înainte, înainte tot mereu
te-a chemat pe-acestă cale Însuşi El, Mântuitorul
şi Fiul lui Dumnezeu.(bis)
Înainte, mergi ‘nainte ’ne-ncetat pe urma Lui
mergi ’nainte fără teamă uită totul ce e-n urmă
şi urmează Domnului.(bis)
Pe cărarea ce-a deschis-o Domnul nostru preaiubit
mergi nainte ne-ncetat ţintă-având mereu privirea
la Isus Cel Răstignit.(bis)
Înainte, înainte, nu privi nicicând ’napoi
mâna-i pus pe plug - priveşte, înainte tot mereu
nu te-ntoarce înapoi.(bis)
Înainte, mergi ’nainte în lucrarea ta mereu
căci lucrarea de salvare, multor binecuvântare,
este a lui Dumnezeu.(bis)
Înainte pâ’n la moarte este-o cinste de nespus,
tot să dai şi să jetfeşti suflete s-aduci la Domnul
ca un rod pentru Isus.(bis)
Înainte, înainte, orice-ar fi de suferit,
nu te-nfricoşa de valuri, toate trec! Rămâi cu harul
în Isus Cel răstignit.(bis)
Înainte, mergi ’nainte prin furtuni, prin suferinţi,
mergi spre Cerul Mângâierii prin dureri, prin umiliri,
prin necaz, la biruinţi.(bis)
Înainte pâ’n la moarte, viaţa-o ai în veşnicii,
prin credinţă-n Domnul slavei, parte ai prin Jertfa Crucii
de-a pururi cu El să fii...(bis)
Înainte prin necazuri şi prin lupte, prin dureri,
nu privi la ce-i în lume: bucurii ori suferinţi,
Sus te-aşteaptă mângâieri.(bis)
Înainte pâ’n la moarte este-o cinste de nespus
ca să-ţi cheltuieşti viaţa şi să mergi până la jertfă
totul dând pentru Isus.(bis)
Înainte pâ’n la slavă, prin Isus vei birui,
moartea-i pragul slavei tale, chiar de mori tu treci în slavă,
dacă mori, nu vei muri.(bis)
de Ioan Marini