Tu m-ai făcut

Tu m-ai făcut din ţărână
şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
dar în mine-o făptură păgână
zi şi noapte îşi cere simbria

 

Nu sunt Doamne, decât o suflare
decât carne cu viermi şi păcate-
şi Te caut în dor şi-n oftare
să-mi dai forma trăirii curate.

Ce-aş ajunge, tot singur, pe ape
într-o lume de răni şi suspine,
dacă nu te-aş simţi pe aproape
dacă nu Te-aş avea lângă mine ?

 

Eu sunt scurgerea,aburul, clipa,
sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul.
Ocroteşte-mă , Doamne, cu-aripa,
dăltuieşte-mi făptura cu Harul !

 

Sergiu Grossu