Sergiu Grossu
La 5 aprilie 2001 s-au împlinit 32 de ani de când am plecat din ţară împreună cu soţia mea, stabilindu-ne la Paris, ca refugiaţi politici, după ce am cunoscut, amândoi, prigoana şi temniţele comuniste: ea, ca membră a P.N.Ţ.-ului şi nepoată a lui Iuliu Maniu, iar eu, din cauza credinţei mele şi-a activităţii religioase în cadrul Mişcării ortodoxe Oastea Domnului; dar, mai ales pentru marea şi neiertata „vină" de a fi scris, în timpul celui de al 2-lea război mondial - ca redactor la ziarele Basarabia şi Transnistria, editate de Ministerul Propagandei de la Bucureşti, articole cu caracter anticomunist şi antisovietic, denunţând invazia trupelor roşii, în provincia mea natală Basarabia, şi apărând dreptul acestui pământ românesc la libertatea ce i-a fost, prin violenţă, călcată în picioare.