Lupta până la capăt, fără cedare din Adevărul lui Dumnezeu.

Traian Dorz

... Întâlnirea mea cu părintele Iosif a însemnat pentru mine momentul cel mai înalt din viaţa mea pământească. În momentul acela am trăit în focul iubirii până la alb, până la punctul de sudură divină şi eternă, nu numai cu acest mare trimis al lui Dumnezeu, ci şi cu destinul şi cu scopul Oas­tei Domnului. În aşa fel şi în aşa cadru s-au petrecut atunci cu mine lucrurile, încât pe sufletul şi umărul părintelui Iosif eu am pus, la patul lui de spital, un legământ la fel cu cel din Rusaliile neuitate că nu mă voi mai despărţi de acest om şi de destinul lui niciodată.

Citeste tot articolul

Biserica în faţa puterii ateiste

Sergiu Grossu

 

Trăim momente cruciale, de grea cumpănă. Iadul s-a dezlănţuit să piardă omenirea, să cucerească sufletul şi mintea omenească, să profaneze altarele credinţei, să ucidă în noi nădejdea vieţii veşnice, să siluească mersul normal al istoriei, să legalizeze şi să impună pe pământ internaţionalismul urii de Dumnezeu, supremaţia minciunii şi cultul violenţei. “Dumnezeul veacului acestuia“ atacă în toate sectoarele cheie ale activităţii umane cu armatele de care dispune, într-o unitate aproape perfectă.

Citeste tot articolul

Comorile care rămân veșnic

Traian Dorz, din Mărgăritarul ascuns

La capătul timpului nu ne mai rămân decât amintirile scumpe, jertfele iubirii şi mulţumirea binefacerilor; pe toate celelalte le pierdem sau le uităm pe totdeauna.

Iubire, numai tu afli totdeauna ceva să lauzi, ceva să dai, ceva să mângâi, ceva să înfrumuseţezi, ceva să dezvinovăţeşti, ceva să înalţi. Iubire, numai tu poţi ceea ce nimeni altcineva nu poate, ştii ceea ce nimeni altcineva nu ştie, ierţi ceea ce nimeni altcineva nu poate ierta şi birui ceea ce nici o altă putere din lume nu poate birui.

Citeste tot articolul