Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!

Psalmul 119.24,37

Dan Bercian

Psalmul 119 este cel mai lung psalm din Biblie. Nu ni se spune cine l-a scris şi nici nu este atât de important. Ştim că toată Scriptura a fost scrisă prin inspiraţia Duhului Sfânt şi că cei ce au scris Biblia nu au scris de la ei, prin înţelepciune omenească, ci le-a fost revelat de Dumnezeu. În aceasta şi constă măreţia Bibliei şi o face de neasemuit.

Întreg Psalmul 119 vorbeşte despre importanţa Cuvântului lui Dumnezeu, despre beneficiile celui ce citeşte acest Cuvânt şi-l împlineşte:
„9 Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
11 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!
13 Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale.
14 Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.
15 Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.
16 Mă desfătez în orânduirile Tale, şi nu uit Cuvântul Tău.
17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19 Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.”

Psalmistul se bucură şi se şi teme în acelaşi timp. Se bucură de cuvintele şi poruncile Domnului, singurele care îi pot aduce fericire şi împlinire, şi se teme ca nu cumva să uite aceste cuvinte şi să se depărteze de Dumnezeu, prin neveghere şi neascultare. Întreg psalmul tresaltă de bucurie dar şi de o tânjire aprinsă a psalmistului în a se afunda tot mai mult în cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu dar şi în împlinirea lui, în ascultare deplină de Creator.

Versetul 37 spune: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!”. Pe de o parte psalmistul dorea să privească necurmat în şi la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi ocrotit de cădere şi păcat şi, pe de altă parte, el ştia că dacă privea la altceva, la lucrurile deşarte, ar fi putut fi înşelat şi atras pe o pantă periculoasă, spre deşertăciune. Singura lui soluţie era să privească necurmat la Dumnezeu şi poruncile Lui şi aceasta este în concordanţă cu întreaga Scriptură.
1 Cronici 16:11 „Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!”
Psalmul 105:4 „Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!”
Mica 7:7 „Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.”
Evrei 3:1 „De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.”

Prima cădere în păcat s-a petrecut atunci când diavolul a reuşit să o facă pe Eva să îşi ia privirea de la porunca lui Dumnezeu şi să privească spre pom, ascultând de cuvintele celui rău. Este foarte uşor să constatăm că orice cădere a omului înseamnă neascultare de Dumnezeu, fie voit, fie din neglijenţă, prin înşelare. Orice om care a privit şi a ascultat altceva decât de Dumnezeu şi Cuvântul Său a avut de suferit. Eu sunt convins că nu la întâmplare avem acest Psalm 119, cel mai lung, tocmai în mijlocul Scripturii. Cel mai lung psalm insistă mai mult ca orice în a ne face un obicei în a privi şi a asculta mereu de Cuvântul lui Dumnezeu, în a ne ghida viaţa după el, pentru a putea fi feriţi de rătăcire şi necaz.

Fac un tratament pentru coloană, fizioterapie, şi în locul unde fac acest tratament se aude tot timpul un post de radio. Cum nu am obiceiul să ascult posturi de radio necreştine nu sunt familiarizat cu acestea. Pur şi simplu m-am îngrozit să văd cum într-un mod foarte abil oamenilor li se strecoară idei total greşite despre viaţă şi cum sunt condiţionaţi să accepte, prin repetare şi insistenţă, tot felul de aberaţii. Totul este ales cu grijă, atât ceea ce se vorbeşte (deşi ai spune că moderatorii pur şi simplu vorbesc şi se distrează, dar nu este aşa) cât şi piesele muzicale care se dau şi care numai muzică nu se pot numi. Am fost mirat să văd că în decursul unei săptămâni sunt aceleaşi discuţii lascive şi aceleaşi melodii frivole care se tot repetă la nesfârşit. O să-mi ia un timp ca să nu le mai aud în mintea mea. Problema este că cei ce se expun zilnic la astfel de presiuni, făcute fie prin muzică fie prin comentarii asupra unor aspecte de viaţă, nu vor putea gândi sănătos, în termenii lui Dumnezeu, niciodată, dacă nu va face Dumnezeu o minune ca să-i aducă la lumină. Pericolul constă şi în faptul că oamenii nu văd nici un pericol în aceste mijloace de control şi formare a gândirii, ba chiar cred că au un câştig emoţional în urma lor. Din acest punct de vedere România mi se pare foarte diferită de alte ţări. Pe unde am mai fost nu am văzut această presiune a radioului şi a muzicii. La noi în schimb nu poţi intra nicăieri, în nici o instituţie de orice fel, fără să fii supus unui asalt, uneori de-a dreptul drăcesc, prin muzică. Toată ziua şi peste tot bubuie în captele noastre sunetele stridente şi cuvintele vulgare a ceea ce nu poţi numi muzică în adevăratul sens al cuvântului. Şi radio-ul nu este cel mai influent mijloc folosit pentru ca oamenii să fie condiţionaţi într-un anumit fel.

Primul psalm din Biblie spune în primele două versete:”Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” Acest cuvânt nu a fost doar pentru unii, în vremurile de demult, ci condiţionează fericirea tuturor oamenilor de pe pământ, din orice timp, până când Domnul Isus va reveni şi îi va duce cu El în slavă pe cei ce I-au fost credincioşi.

În multe chipuri şi în multe feluri oamenii se duc la sfatul celor răi, se opresc pe calea păcătoşilor şi se aşează pe scaunul celor batocoritori, şi aceasta spre nenorocirea lor, şi nu îşi găsesc plăcerea în Legea Domnului şi nu cugetă insistent asupra ei. Este normal ca oamenii să nu mai găsească acea plăcere şi desfătare în poruncile Domnului, cum o avea autorul Psalmului 119, pentru că azi mintea lor este bombardată continuu cu tot felul de informaţii, de idei, de sfaturi, de temeri şi îngrijorări. Eu cred că şi între evanghelici, cei care se declară fideli Scripturii şi o preţuiesc cel puţin la nivel teoretic, puţini se mai găsesc în situaţia psalmistului. Ce să mai vorbim atunci de cei ce nesocotesc Scriptura, de cultele creştine unde Scriptura este cenuşereasă sau este chiar interzisă, sau unde a fost siluită şi denaturată prin traducere? Acolo oamenii sunt complet înşelaţi, chiar dacă sunt foarte religioşi. Oricât de zelos ai fi pentru forme, religie, datini, tradiţie, sfinţi, slujbe sau altele de felul acesta, nu vei reuşi să-i rămâi credincios lui Dumnezeu numai dacă iubeşti Cuvântul şi poruncile Lui, împlinindu-le cu credincioşie.

Nu doar vacarmul din jur, media care este controlată şi care luptă împotriva lui Dumnezeu, preocupările după lucrurile lumeşti şi trecătoare, ne pot face să nu mai avem ca prioritate pe Dumnezeu şi poruncile Lui ci chiar mediul religios ne poate îndepărta de Dumnezeu. Subtilitatea prin care învăţături greşite au intrat şi intră în creştinism face ca pericolul înşelătoriei să nu poată fi sesizat de cei mai mulţi şi lucruri care par bune pentru un necunoscător nu fac altceva decât să ducă la moarte. Creştinismul a fost infestat (mă refer la creştinismul instituţionalizat, nu la cei ce sunt cu adevărat urmaşi ai lui Hristos) cu foarte multe elemente aduse din păgânism şi ataşate lui, fără ca cei mai mulţi să sesizeze, sau dacă s-au sesizat să se spună că atât timp cât funcţionează şi dă rezultate este în regulă.

Cele mai multe devieri se fac pentru că nu suntem atenţi la tot contextul Scripturii, atunci când ni se prezintă un lucru nou, şi vai cât de multe lucruri noi au apărut în creştinismul de azi! Fiecare gând, fiecare idee, ar trebui verificate în contextul general al Bibliei. Cel mai periculos lucru este să iei un verset sau două, aşa cum foarte frecvent se procedează, şi să faci din ele o dogmă, o învăţătură şi un mod de viaţă. Dar cei ce procedează aşa nu sunt cei ce iubesc Cuvântul lui Dumnezeu ci ei doar se folosesc de acest Cuvânt pentru a-şi pune în aplicare propriile idei. Ei nu pot spune ca şi autorul Psalmului 119 (deşi uneori spun): 97 „cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99 Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
100 Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.”

M-am gândit de mai multe ori de ce spune Iacov: „Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră?” Ce este rău în a fi un învăţător? Oamenii au nevoie să fie învăţaţi şi ce bine prinde când te poţi duce la cineva pentru un sfat. Cred că nu ar trebui să fie mulţi învăţători cel puţin din două motive: Mai întâi oamenii ar trebui să caute răspunsul la Dumnezeu, în post şi rugăciune, în răbdare, cercetând Cuvântul lui Dumnezeu. Să facă din Dumnezeu ţinta căutării lor stăruitoare şi din Cuvântul Lui desfătarea inimilor lor, sau cum spunea psalmistul în versetul 148: „O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.” În Noul Legământ avem o promisiune extraordinară, dar pe care cei mai mulţi nu o credem. Este în Evrei 8: „10 Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. 11 Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.” Deşi face referire la casa lui Israel promisiunea aceasta este pentru ei atunci când vor crede în Isus Mesia. Ei nu au intrat în Noul Legământ, mai bun, dar cei ce au intrat în el, neamurile care cred că Isus este Mesia, beneficiază deja de această promisiune. În Ioan 16 Domnul Isus spune: „13 Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. 15 Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” Ori Duhul Sfânt a coborât la Cincizecime şi este cu cei ce cred în Isus şi ascultă de El.

Prin urmare Dumnezeu ne promite fiecăruia care cred şi umblă în ascultare de El călăuzire, îndrumare, sfătuire, povaţă, alături şi de mustrare atunci când este nevoie. De aceea trebuie să căutăm tot timpul să fim într-o legătură puternică necurmată cu Dumnezeu, prin credinţă şi ascultare. El şi Cuvântul Lui, pentru că El este chiar Cuvântul, trebuie să ne fie tot timoul înaintea ochilor şi în minte.

Al doilea motiv pentru care cred că Iacov spunea să nu fie mulţi învăţători este din pricina mândriei. Când cineva se crede învăţător şi crede că ştie multe, sau chiar tot, deja s-a cocoţat pe soclul mândriei şi începe să-şi zidească statuia. Ori de aici numai nenorocire poate urma.

Cu toate că Iacov avertiza asupra acestui pericol în practica aproape universală, în orice confesiune creştină, învăţătorii sunt la mare preţ şi căutare. Nu doar ortodocşii şi catolicii au duhovnic. Ne şi permit mijloacele moderne şi apelăm la telefon sau email sau WhatsApp, fără să mai facem măcar un mic efort de a căuta noi înşine răspunsul sau voia lui Dumnezeu. Şi mie mulţi îmi scriu sau mă sună la telefon. Unii nici măcar nu se sinchisesc să spună cum îi cheamă şi îmi trântesc direct problema în faţă. Alţii scriu mesaj după mesaj şi dovedesc o iritabilitate şi lipsă de răbdare care mă deranjează profund. Alergăm disperaţi după oameni speciali care să ne dea un sfat, care să ne rezolve cât mai rapid problema, care să ne vindece instantaneu, care să ne desluşească rapid o taină a Scripturii, etc. Şi cu toate că până la urmă găsim astfel de sfătuitori starea generală nu este mai bună, dimpotrivă. Pentru că nu am ales calea bună: apropierea de Cuvântul lui Dumnezeu cu reverenţă şi insistenţă şi nu căutăm să împlinim ceea ce este scris. Un frate spunea zilele trecute că atunci când evanghelicii au semnat recent un document de colaborare cu catolicii, cred că în anul 1994, (în urmă cu şi numai 100 de ani aceasta era considerat de evanghelici erezie) ei şi-au propus să lupte, printre altele, pentru interzicerea avortului, pentru stoparea homosexualităţii, pentru eradicarea sărăciei, etc. Nimic din ceea ce şi-au propus nu a fost îndeplinit, ba chiar a fost o creştere spectaculoasă în rău de atunci încoace, pentru că deşi scopurile erau bune alianţa era greşită. Cum poate sta lumina alături de întuneric? Oamenii care uită de Dumnezeu folosesc mijloace omeneşti care nu sunt altceva decât paie şi fân şi-L uită pe Dumnezeu. Rezultatele sunt pe măsură. Tot aşa alergarea după sfătuitori omeneşti, care este mai facilă şi lipsită de efort, nu va duce decât la necaz şi nenorocire şi la o afundare mai adâncă în probleme. Pentru că noi trebuie să căutăm ajutor la Dumnezeu şi să fim deschişi la felul în care El ne poate răspunde, în smerenie şi răbdare. Iar Cuvântul Lui să fie desfătarea sufletului nostru căutând să-l împlinim în totul. Cineva mi-a scris şi era foarte grăbit să-i spun cum este cu hula împotriva Duhului Sfânt. Persoana respectivă nici măcar nu făcuse un botez conform cerinţelor Scripturii, deşi ştia despre el, dar alte preocupări avea. În loc să se aplece asupra Scripturii şi să caute să o împlinească el dorea să primească răspunsuri la fanteziile lui.

Să nu se înţeleagă că nu trebuie să cerem sfaturi de la nimeni, de la nici un om. Dar vedeţi să fie oameni pe care să îi cunoaşteţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a dat Bisericii tot felul de slujitori dar aţi face bine măcar să faceţi efortul de a-i cunoaşte bine pe cei de la care cereţi sfatul şi să cunoaşteţi ce fel de viaţă duc şi ce învăţături dau. Nu vă încredeţi uşor în oricine are succes. Mai degrabă în cei simpli şi smeriţi.

Oamenii azi privesc la orice şi ascultă tot felul de nebunii. Cum vor putea ei să judece drept şi să nu fie înşelaţi? În felul acesta nu vor putea şi lucrurile vor merge din rău în mai rău. Iar soluţia nu sunt supervedetele din creştinism ci Dumnezeu şi Cuvântul Său studiat şi împlinit. Duhul Sfânt care poate face viu şi frumos acest Cuvânt va veni dar numai pentru cei cu inima sinceră şi care nu îşi cruţă nici genunchii şi nici ochii. Genunchii pentru rugăciune iar ochii pentru citirea Scripturii.

Ochii şi urechile sunt căile prin care pot pătrunde în noi şi în inimile noastre fie otrava celui rău, aducătoare de nenorocire, fie harul lui Dumnezeu şi binecuvântările Lui. Aşa că ar trebui să fim foarte atenţi la ce privim toată ziua şi le ce ascultăm toată ziua. Psalmul 119 este un bun exemplu de urmat.

Dan Bercian

Editorial preluat de pe http://www.radiounison.ro/editorial/lectia-din-psalmul-119.html

>>> INAPOI