Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi
Traian DORZ
O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi“, dintre care cel dintâi sunt eu. (I Timotei 1,15)
Oamenii toţi s-au născut ca să fie liberi. Nimeni să nu apese pe nimeni. Nici unul să nu robească pe nici unul, ci fiecare să respecte libertatea fiecăruia. Căci toţi ne naştem la fel şi toţi murim la fel.
Dar în veacurile întunecate ale omenirii, cei vinovaţi au năvălit asupra celor nevinovaţi.
Şi cei mai tari s-au năpustit asupra celor mai slabi, jefuindu-i, chinuindu-i şi robindu-i. Pentru a le munci lor, pentru a-i îmbogăţi pe ei sau pentru a se distra, chinuindu-i, cum se făcea prin circurile romane sau prin casele şi moşiile proprietarilor de sclavi.
America de Nord a fost multă vreme locul unde au fost luaţi şi duşi robi mari mulţimi de oameni nevinovaţi. Şi unde, mulţi ani, aceşti oameni ţinuţi în robie au fost vânduţi, chinuiţi şi, adeseori, omorâţi în muncă şi în bătaie, mai rău decât animalele.
Dar S-a îndurat Dumnezeu şi a venit o vreme când robia acestor oameni s-a sfârşit.
A venit un om al lui Dumnezeu, care a adus legea slobozeniei pentru toţi cei ce zăcuseră vremi îndelungate în robia tiranică şi ucigaşă.
Când a venit această lege, toţi robii au fost eliberaţi…
O, ce mare bucurie a fost atunci când lanţurile robiei au fost rupte, iar cei ce zăcuseră în ele strigau liberi, cântând şi plângând de bucurie.
Dar au fost şi unii robi nenorociţi pe care stăpânul lor tiran îi ţinea departe de cei eliberaţi, ca să nu audă şi ei Vestea cea bună a izbăvirii lor din robie. Ca să nu audă de numele Eliberatorului lor. O, ce nefericită era starea acelora! Erau liberi, puteau fi liberi, dar ei nu ştiau aceasta.
Când, printr-o minune, a ajuns la unul dintre aceşti robi nenorociţi vestea că de mult s-a adus o lege a slobozeniei de către Marele Eliberator al celor robiţi şi că şi ei sunt liberi, unul dintre ei s-a prăbuşit,plângând:
– Liber, şi eu n-am ştiut! Liber, şi eu m-am chinuit aici de-atâta timp. Liber, şi eu stau rob de-atâţia ani la acest stăpân tiran şi chinuitor… O, nenorocitul de mine, de ce n-am ştiut eu asta mai demult?!…
O, fratele meu, şi tu, sora mea, care eşti încă şi tu rob al păcatului! Şi pe care tiranul stăpân al iadului te chinuie de atâţia ani! Nici voi n-aţi auzit de Isus Hristos, Marele Eliberator, Care a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi?
Nici voi n-aţi auzit de Legea Harului, prin care s-a adus Vestea cea Bună a iertării şi a înfierii tuturor oamenilor prin Jertfa Ispăşitoare a Crucii de pe Golgota? Jertfa pe care a adus-o în locul nostru, al tuturor oamenilor, Isus Hristos, Fiul şi Mielul lui Dumnezeu, Preţul răscumpărător al tuturor sufletelor noastre care erau roabe prin păcat la marele vrăjmaş şi vechiul şarpe, diavolul?
Şi voi sunteţi, prin acest har, liberi!
Şi păcatele voastre, prin acest Preţ Mare, au fost plătite!
Şi sufletele voastre, prin această Jertfă, au fost răscumpărate!
Săltaţi de bucurie, strigaţi de veselie, lăudaţi plângând şi cântând Numele Marelui vostru Eliberator, Isus Hristos! Şi primiţi, chiar acum, cu toată graba şi recunoştinţa această veste scumpă şi acest Preţ Sfânt pentru mântuirea voastră!
Isus Hristos a venit în lume ca Mântuitor, ca Mesia cel Promis prin profeţi şi prin Scripturi.
El nu trebuie să mai vină în acest fel abia de acum înainte. Ci El a venit aşa acum două mii de ani. Şi de atunci se vesteşte în Numele Lui iertarea păcatelor.
Şi oricine crede în El – şi-L primeşte ca Mântuitor al său personal – capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor şi Împărăţia lui Dumnezeu.
Oricât de mari ar fi păcatele aceluia şi oricât de departe ar fi fost el (Fapte 10,43 şi 13,39; Romani 10, 4).
O, cât de nenorociţi sunt acei ce nu cred şi nu primesc această veste fericită şi mântuitoare că Hristos Isus a venit în lume! Şi că El a şi adus mântuirea păcătoşilor. Că El este chiar acum şi chiar aici, îmbiindu-le şi lor în dar această mântuire numai prin credinţa şi prin ascultarea de El. O, ce nenorociţi sunt cei ce încă mai cred că Mesia nu a venit, ci mai aşteaptă şi acum alt Mesia şi nu pe Hristos!
Într-adevăr, ce nefericiţi sunt acei care mai cred şi acum că Isus Hristos-Mesia încă n-a venit în lume! Care mai cred şi acum că El trebuie abia de acum încolo să vină, cine ştie când…
Aceştia aşteaptă în zadar, privind în viitor şi aşteptând un tren care a şi sosit şi a plecat de două mii de ani. Mesia-Hristos este aici. Şi îmbie pe orice om care vrea să creadă, ca să primească pe acest Mesia, acest tren, pentru a ajunge în Împărăţia Lui Cerească. Trenul spre Acolo va pleca în curând cu cei care se vor fi suit în el. Şi care vor fi rămas pe locul câştigat când au crezut în Hristos.
Dragă suflet de lângă mine, tu cum stai în privinţa asta?
Crezi tu că Hristos a venit?
Crezi tu că El a făcut mântuirea păcătoşilor prin Moartea şi Învierea Lui pentru toţi oamenii?
Crezi tu că El îţi poate da şi ţie, chiar acum, şi chiar aici, iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, dacă crezi în El şi primeşti pentru tine preţul Sângelui Său răscumpărător?
Crezi tu şi primeşti tu acest Cuvânt adevărat şi cu totul vrednic de primit?
Dacă crezi şi primeşti, îngenunchează şi tu, chiar aici şi chiar acum, cu lacrimi de căinţă şi de pocăinţă, predându-te lui Isus şi punând legământ ca să-L iubeşti şi să-L urmezi până la moarte.
Ca să primeşti şi tu un loc şi un drept în trenul mântuirii, împreună cu cei care, tot aşa, prin naşterea din nou, au apucat un loc slăvit aici.
Şi aşteaptă cu bucurie ajungerea fericită în Ierusalimul cel Ceresc.
Traian Dorz
O, Sfântă Faţă Însângerată
O, Sfântă Faţă Însângerată, senină sub cununa grea,
spre slava Ta îndurerată cum să-mi ridic privirea mea?
Cu lacrimi Te privesc, cu lacrimi Te iubesc,
cu lacrimi Te sărut smerit, căci pentru mine-ai suferit!
Ce Sus e slava Ta divină, ce joasă-i aplecarea Ta,
între Sfinţenie şi vină, pe amândouă-a le purta.
Cum să-Ţi privesc acele Rane, ce ştiu că eu Ţi le-am făcut;
O, dureroasele piroane ce-al meu păcat Ţi le-a bătut.
Isuse Răstignit de mine, mă prăbuşesc plângând zdrobit,
ce vinovat sunt către Tine - şi totuşi Tu cât m-ai iubit!
Zdrobit-am Inima-Ţi Iubită, făcând ce nu mai pot uita,
cu toată inima-mi zdrobită plâng încleştat de Crucea Ta.