Ce înseamnă a fi mântuit, cum poţi fi mântuit, vrei şi tu să fii mântuit?

Ioan Marini

„Să ştiţi, dar, fraţilor, căci în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise” (Fapte 13, 38-39).

 

 

Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi”. Însă legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele”. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn” (Galateni 3, 11-13).

 

„Nu vreau să fac zadarnic darul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2, 21).
„Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta” (Galateni 3, 24-25).
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 8).
„Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1, 17).

 

Prin tunete şi fulgere, la muntele Sinai, poporul lui Israel a primit Legea. Focul de pe muntele Sinai era un foc înfricoşat. Şi Israel nu trebuia să uite tunetele şi fulgerele Legii şi dreptăţii dumnezeieşti, ca să nu păcătuiască. În amintirea lui trebuia să rămână mereu vie şi trează icoana focului mistuitor şi pedepsitor al păcatului. Şi, sub muntele în flăcări, poporul se îngrozeşte, făgăduind ascultare; dar n-au trecut decât puţine zile şi căderea ruşinoasă în idolatrie a arătat cât de slab, neputincios şi nestatornic este omul în firea sa.

 

La început, omul a crezut că poate face binele şi i s-a dat Legea, pe care însă n-a putut s-o ţină. Şi istoria omului de sub Lege sfârşeşte dureros cu plângerea: „Vreau să fac binele, dar nu pot să-l fac, căci răul este lipit de mine… Ah, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7, 21-23).
Ce este strigătul din Psalmul 51 (50) şi atâtea altele din Psalmi şi profeţi, ce sunt chemările şi rugăciunile şchiopilor, ale slăbănogilor, ologilor, orbilor, leproşilor şi păcătoşilor din Evanghelie: „Doamne, ai milă de noi!”, decât falimentul omului care nu mai poate să facă nimic? Şi atunci se aruncă în ţărână înaintea lui Dumnezeu, cerând milă şi mântuire. Atunci vine harul, care-i aduce această mântuire. Domnul Isus a venit în lume ca într-un grozav spital sufletesc, pentru a răspunde nevoilor omeneşti, potrivit marii iubiri a lui Dumnezeu, Care vrea să mântuiască pe om.
El nu vine să ceară, ci să dea.

În Psalmul 40, versetele de la 6 la 10 este arătat scopul venirii Lui ca trimis al Tatălui, prin cuvintele: „Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire. Atunci am zis: Iată-mă că vin! În sulul Cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne. Nu ţin în inima mea îndurarea Ta şi nu ascund bunătatea Ta şi credincioşia Ta în adunarea cea mare”.

Aceasta este deosebirea între Lege şi Har, între Vechiul şi Noul Testament. Legea cere omului să-i împlinească poruncile şi-l osândeşte dacă nu le împlineşte. Dar ce poate face omul, biet animal obosit, trăgând la carul încărcat cu cele 600 de porunci ale Legii, din care, dacă ai încălcat una, te-ai făcut vinovat de toate? Cât de drept este strigătul: „Nu mai pot, gemând!… Ai milă de mine, Doamne!…”.
Bolnavul de la lacul Betesda caută un om. Îl aşteaptă mereu şi nu vine… El nu poate să intre în scăldătoare; trebuie să fie ajutat de un altul. Ştie ce trebuie, dar nu poate! Aceasta este încheierea la care a ajuns omul sub Lege: neputinţa.

Dar aşteptarea omului n-a fost zadarnică. Dumnezeu a coborât la el, în Fiul Său iubit.
Sfârşitul Legii este Hristos (scrie in Galateni). Noul Testament începe nu cu porunci, ci cu Nume de har: Isus, care înseamnă: Mântuitor. Îndreptând toţi ochii spre El, Ioan Botezătorul spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).
În Domnul Isus noi am primit un Mântuitor. Dar cum ne-a mântuit? „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (I Petru 2, 24). „A fost străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui noi suntem tămăduiţi” (Isaia 53, 5). „El ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galeni 3, 13); a şters zapisul cu poruncile lui care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe Cruce (Coloseni 2, 14).

Astfel El ne-a scos de sub porunca şi pedeapsa Legii şi ne-a adus sub ascultarea credinţei, căci „eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu” (Galateni 2, 19). În loc de Sinai, glasul dulce al Evangheliei: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său L-a dat, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3, 16). În loc de porunca: „Să nu se apropie nimeni…”, „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi!” şi „după ce voi muri – a spus Isus –, voi trage pe toţi oamenii la Mine”.
Muntele Legii era înspăimântător; Domnul Isus e blând şi plin de iubire. Îngrozit, Israelul a cerut atunci să nu le mai vorbească Dumnezeu. În jurul lui Isus se strângeau noroadele cu miile ca să-I asculte Cuvântul.

La Sinai e frica, la Golgota e dragostea. La Sinai se pedepseşte păcatul, la Golgota se iartă. Aceasta e deosebirea între Lege şi Har, între Sinai şi Golgota.

Ca să fii mântuit, trebuie să vii la Isus, să te încrezi în El. „Căci nimeni nu va fi socotit înaintea Lui numai prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii –, şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3, 20-24). 

Cum poţi fi mântuit ?

„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10, 9). Adevărata credinţă, credinţa care mântuieşte, se îndreaptă numai şi numai spre Persoana Celui pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. Credinţa se aşază în faţa lui Hristos şi spune: „Dacă este undeva mântuire, aceasta e în El şi numai în El!”. Oare nu e scris: „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuite toate, toate marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu altul…”?

Când un păcătos crede că mântuirea sa nu mai stă în sine, ci numai în Hristos, atunci el descoperă un mare secret. Lucrul principal este să te vezi pe tine mort în El; să vezi pe Hristos înviat din morţi şi să te vezi şi pe tine înviat cu El; să vezi pe Hristos primit de Dumnezeu şi să te vezi şi pe tine primit de El.
Mărturisirea deschisă şi credinţa ascunsă, iată secretul mântuirii. Trebuie să te predai cu totul Mântuitorului; aceasta este credinţa.

Şi acum, iubite cititorule! Unde te găseşti tu, sufleteşte vorbind? Eşti tu sub Lege, sau sub Har? Te bucuri în slobozenie în Domnul Isus, sau gemi încă plin de teamă sub muntele Legii? Te necăjeşte păcatul şi faptul că ai călcat poruncile lui Dumnezeu te face să suferi?
Vino şi priveşte la Cruce! Iată pe Domnul Isus acolo, Care suferă în locul nostru. El a luat asupra Lui păcatele noastre; S-a încărcat de bunăvoie cu nelegiuirile noastre; S-a făcut păcat pentru noi şi suferă acolo pedeapsa tuturor călcărilor noastre de Lege. Priveşte la Isus! El suferă acolo în locul tău! Şi în Jertfa Sa de pe Cruce păcatul tău este ispăşit. Eşti iertat. Închină-I-te, mulţumeşte-I şi cântă-I; şi, de-acum înainte, caută să trăieşti în ascultare de El şi de Cuvântul Său.
Încetează cu tânguirea şi încetează cu păcătuirea! Toţi proorocii mărturisesc că oricine crede în el capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor (Fapte 10, 43). „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (I Petru 2, 24).

 

Isus Hristos ca Mântuitor

Un credincios care a lucrat mult pentru întoarcerea sufletelor, voind să arate taina mântuirii prin Domnul Isus Hristos după cum arată Cuvântul lui Dumnezeu, a scris cele de mai jos:
„Biblia arată că: toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; şi cele ce ai văzut tu până acum, şi întâmplările prin care ai trecut îţi dovedesc toate că aşa este. Dar eşti tu încredinţat că tu însuţi, personal, ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu? Că tu însuţi ai făcut lucruri pe care n-ar fi trebuit să le faci? Şi tu însuţi deci eşti vinovat înaintea lui Dumnezeu? Dacă-i aşa, ascultă: Tot Biblia spune: Adevărat şi vrednic de primit este cuvântul care spune că Hristos Isus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi. Dar cunoşti tu pe Isus Hristos ca Mântuitor al tău? Ai primit tu însuţi, personal, mântuirea pe care ţi-a pregătit-o El? Şi ştii tu ce Mântuitor minunat este El? Îngăduie-mi să-ţi spun câteva lucruri despre El.
Isus Hristos este un Mântuitor Care poate să te mântuiască. În treburile vremelnice, de multe ori, ne pomenim că prietenii noştri nu pot să facă ce dorim noi de la ei. Dar Isus poate să te mântuiască, oricare ar fi toanele firii tale. Tu ai fost nepăsător, poate, îndărătnic chiar; şi acum poate că te temi că ai păcătuit prea mult şi nu mai poate fi nici o îndurare pentru tine. Dar Biblia spune că El poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce vin la Dumnezeu prin El.”

 

 

Mântuirea în Hristos.

Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede. Ea este Vestea Bună, legată de un Nume - Isus, şi de o lucrare - Jertfa de pe Golgota. Aceasta e singura cale de mântuire a lui Dumnezeu. Şi, dacă pentru mântuire a trebuit să intervină puterea lui Dumnezeu, atunci înseamnă că mântuirea trebuie să fie arătarea acestei puteri; altfel nu se poate dovedi mântuirea. Şi acest lucru se vede pe deplin la cei tămăduiţi şi mântuiţi de Domnul Isus.
Slăbănogul nu numai că s-a vindecat, dar a primit putere să-şi ducă şi patul. Mortul a fost dat înapoi mamei lui ca s-o îngrijească; limba mutului nu numai că se dezleagă, dar şi laudă pe Domnul, iar îndrăcitul tămăduit stă liniştit şi în toate minţile la picioarele Domnului. Femeia păcătoasă, dintr-o cursă a diavolului, devine o sfântă şi o martoră a neprihănirii. Samarineanca, o decăzută nenorocită, devine o vestitoare a lui Isus; iar Saul, dintr-un prigonitor, devine un apostol.
Aceasta e lucrarea puterii lui Dumnezeu care se numeşte mântuire. Prin lucrarea acestei puteri, oamenii sunt schimbaţi şi întăriţi într-o viaţă nouă, folositoare şi plăcută.

Ce înseamnă a fi mântuit?

„Înseamnă să fii scăpat de pedeapsa tuturor păcatelor tale, să fii ajutat să nu cazi în fundul adânc al iadului, să fii mântuit pentru totdeauna de întunericul din afară, să fii izbăvit de mânia Celui Preaînalt şi de focul cel veşnic… Mai mult, eşti scăpat şi de pornirea spre păcat, şi de vinovăţia lui, căci petele lăsate de el vor fi spălate cu sângele Mielului şi vor fi albe ca zăpada. Norul negru al păcatului va fi înlăturat împreună cu puterea stricătoare a lui. Noi nu vorbim numai de mântuirea de pedeapsa păcatului, ci şi de mântuirea de puterea lui de a te stăpâni.”

Dar această putere nu poate veni în viaţa noastră decât numai dacă noi venim în legătură cu izvorul acestei puteri: Isus Mântuitorul. Iar legătura aceasta se face prin credinţă. Credinţa adevărată e hotărâtă să caute numai la Hristos, ştiind că în afară de El nu mai este nici o speranţă.

O, ce putere minunată este în Domnul Isus, Mântuitorul nostru! Ea nu este o putere aspră ca puterile lumeşti, ci e puterea milei, a bunătăţii şi a dragostei dumnezeieşti, care scapă de păcat şi mântuieşte pe păcătos.
Fiinţa Lui dulce e plină de dragoste, cerul gurii Lui e numai dulceaţă şi toată fiinţa Lui e plină de farmec (Cântarea Cântărilor  5, 16), de aceea atrage pe cei păcătoşi şi necăjiţi, pe toţi cei ce suferă, pe cei păcătoşi şi pierduţi.

Astfel au venit la El pentru a afla iertare de păcate femeia păcătoasă, Zacheu şi alţii mulţi asemenea lor, care, fiind neliniştiţi de păcatele şi de viaţa lor întunecată, au aflat în El pe Mântuitorul sufletelor lor. Bunătatea şi dragostea Lui i-au făcut să se încreadă în El şi încrederea aceasta le-a adus izbăvire, fiindcă de mult se spusese că oricine crede în El nu va fi dat de ruşine. Şi ceea ce a fost cu acesta la început s-a petrecut şi se petrece cu mii şi mii în tot decursul veacurilor, până când Domnul va veni din nou. Dragostea Domnului Hristos atrage şi va atrage mereu păcătoşii la El, pentru a fi mântuiţi şi scăpaţi pentru totdeauna de păcatele lor.
Iată ce înseamnă a fi sub Har. Legea mi-a cerut să fac, dar nu mi-a dat puterea să împlinesc. Harul mă scapă de păcat, mă întăreşte şi apoi mă trimite la lucru.

Vrei să fii mântuit? Ascultă ce spune Cuvântul:

Isus Hristos e un Mântuitor Care vrea să te mântuiască. Câteodată sunt unii care ar putea să ne ajute în greutăţile noastre dacă ar vrea. Dar nu vor să-şi bată capul pentru noi sau nu simt cât de mare nevoie avem de ajutorul lor, sau sunt prea înglodaţi în alte treburi. Dar Isus Hristos totdeauna vrea să ajute pe cei ce umblă după ajutorul Lui. Când era pe pământ, n-a îndepărtat de la El pe niciunul care-L ruga pentru ceva. Şi ce a spus El atunci este adevărat şi azi, ba încă este foarte adevărat pentru tine. El zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară”.
Isus Hristos ne dă o mântuire fără plată. Sunt multe lucruri pe care ai dori să le ai şi scumpetea lor te face să nu le poţi avea. Dar mântuirea este mai de preţ decât oricare lucru; şi, cu toate acestea, El ţi-o dă „fără bani şi fără plată”. Preţul mântuirii tale a fost scumpul sânge al lui Hristos; şi El îţi dă acum acest dar nepreţuit fără nici o plată. N-ai de suferit nimic, n-ai de împlinit nimic greu, n-ai să te canoneşti cu nimic. Numai un lucru ai de făcut: să crezi că El a murit în locul tău, pentru păcatele tale, şi că a plătit astfel datoria ta înaintea lui Dumnezeu, iar ca recunoştinţă să-ţi dai inima Lui (I Ioan 1, 9); să încetezi a te mai bizui că ai mai putea face ceva tu ca să capeţi mântuirea şi să te încrezi în Isus Hristos ca în Cel care a făcut totul, şi vei fi mântuit; căci „după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa a fost înălţat şi Fiul Omului, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3, 14-15).

Isus Hristos este un Mântuitor Care este de faţă. Câteodată ai dori ca El să fie acum pe pământ, ca să te poţi duce la El şi să ceri tu însuţi, în persoană, iertare de la El. Dar când era El pe pământ, numai puţini oameni aveau prilej să ajungă până la El. Tu eşti într-o stare mai bună decât dacă ai fi trăit în vremea aceea; căci Isus este totdeauna lângă tine şi nimic nu te împiedică să mergi tu însuţi, în persoană, la El. El îţi cunoaşte gândurile şi dorinţele; şi doar aşteaptă să te mântuiască acum, şi ţi zice: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă!”. De multe ori noi trebuie să aşteptăm mult şi bine când e vorba de câştiguri pământeşti; şi, la urmă, căpătarea lor tot îndoielnică este; dar despre mântuire Biblia spune: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii”.

 

Isus Hristos este singurul Mântuitor. În lucrurile vieţii acesteia, adesea sunt două sau mai multe căi pentru împlinirea aceluiaşi lucru; şi orice cale ai alege, tot la împlinirea dorinţei tale te duce. Dar în privinţa mântuirii este un singur Mântuitor; căci Biblia zice despre Isus: „Nu este mântuire în altul, căci nu este un alt nume dat oamenilor sub cer prin care trebuie să fim mântuiţi”. Dacă nu primeşti mântuirea prin Isus Hristos, eşti pierdut pentru totdeauna. Dar dacă-L iei pe cuvânt şi te încrezi în El şi numai în El, eşti scăpat pentru veşnicie.

Isus Hristos este tocmai Mântuitorul care-ţi trebuie ţie. În lucrurile pământeşti, când oamenii nu pot căpăta tot ce doresc, iau şi ei cât pot. Dar Isus Hristos mântuieşte pe deplin pe oricine vine la El. Puterea Lui nu cunoaşte nici un hotar. Eşti foarte vinovat? Sângele lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat. Eşti neştiutor? „Hristos te va lumina.” Te simţi că eşti stricat de tot? „El a luat asupra Lui nelegiuirile noastre.” Te temi că ispita va fi prea tare pentru tine? „El Însuşi, fiind ispitit în lucrurile pe care le-a suferit, poate să ajute celor ce sunt ispitiţi.” Te gândeşti că, la urma urmei, cu toate astea, tot poţi să fii pierdut? Isus spune despre cei ce aud glasul Lui şi-L urmează: „Eu le dau viaţă veşnică; şi nu vor pieri niciodată, nici nu-i va smulge cineva din mâna Mea”.
Isus Hristos este un Mântuitor care poate şi vrea să te mântuiască. El îţi dă o mântuire fără plată. El este un Mântuitor totdeauna de faţă. El este singurul Mântuitor şi El este tocmai Mântuitorul care îţi trebuie. Nu vrei să-L primeşti?

Ioan Marini -  Hrană pentru Familia Creştină

Mântuire am primit - fără nici o plată