Traian Dorz

„Preoţii cei mai de seamă au hotărât să-l omoare şi pe Lazăr. Căci din pricina lui, mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.“

(Ioan 12:10,11)

 

 

Soarta credinciosului lui Hristos pe pământ este aceeaşi cu a Mântuitorului său şi cu a sfintei Sale Evanghelii. Unde Isus este iubit şi respectat, acolo slujitorul Lui este şi el privit cu bunăvoinţă.
Unde Numele lui Dumnezeu este batjocorit, unde Hristos este tăgăduit şi prigonit, acolo şi adevăratul Lui slujitor nu poate avea o altă soartă decât batjocura şi prigoana, la fel ca şi Dumnezeul şi Domnul său.

 

Vai de acei slujitori care se bucură de cinste acolo şi atunci când Stăpânul lor este dispreţuit.
Şi vai de acele lucrări numite „evanghelice“ care se bucură de libertate acolo unde – şi atunci când – Numele şi Evanghelia lui Hristos sunt lepădate.

 

Atunci când Isus este căutat şi urmărit spre a fi ucis, prietenii Lui cei mai apropiaţi, oamenii din pricina cărora El este şi mai mult cinstit, vor fi şi ei neapărat scrişi şi proscrişi pe aceeaşi listă „neagră“ cu Hristos, Domnul lor, şi vor fi ţinta aceloraşi batjocuri şi planuri ucigaşe ale vrăjmaşilor Lui ca şi El.

 

 

Ferice atunci de Lazăr care suferă împreună cu Isus.
Ferice de Moise care alege mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului (Evrei 11:25). Ferice de Pavel şi Timotei care rabdă împreună cu Hristos, ca să şi împărăţească împreună cu El (II Timotei 2:12).

Ferice de Iacov care rabdă ispita, căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit‑o Dumnezeu celor ce-L iubesc (Iacov 1:12).

Ferice de Petru care se împotriveşte celui rău, tare în credinţa lui şi una cu fraţii săi care trec prin aceleaşi suferinţe în lume, încredinţat că… după ce va suferi puţină vreme, va fi întărit, va primi putere şi va fi făcut de neclintit (I Petru 5:9-10).

Ferice atunci de toţi acei care vor primi cu bucurie răpirea averilor lor, ca unii care ştiu că au în ceruri o moştenire nespus mai bună şi durabilă (Evrei 10:34).

 

 

Ferice de toţi acei care nu-şi vor părăsi încrederea lor neclintită de la început, ci care, prin toate aceste scurte şi totdeauna trecătoare clipe ale încercării, îşi vor avea ochii aţintiţi spre răsplătire (Evrei 11:26) şi vor suferi cu bucurie ocara lui Hristos, nedorind să aibă altă soartă decât a Lui; răsplata tuturor acestora va fi mare şi veşnică la Domnul lor.

Drag frate Lazăr, suflete înviat de Hristos, izbăvit de sub puterea satanei şi din groapa păcatului, tu, care ai înviat la o viaţă nouă şi care o trăieşti prin mila şi puterea lui Hristos, nu te teme.

 

Mărturiseşte cu îndrăzneală şi umblă cu sfinţenie, rămânând alături de Mântuitorul tău Isus Hristos, orice ar fi să I Se întâmple Lui din partea vrăjmaşilor tăi şi ţie din pricina vrăjmaşilor Lui.
Fă binele oricând, oricui şi oricum. Teme-te de păcat şi nu te mai teme apoi de nimeni şi de nimic.

 

Dacă pe nedrept vei fi prigonit, sau prins, sau judecat, dacă pe nedrept vei fi jefuit, învinuit şi osândit şi dacă pe nedrept şi pentru Numele şi credinţa Domnului tău Isus vei fi chinuit chiar ani de zile, – totuşi nu te teme! Aţinteşte-ţi ochii spre Marele tău Mântuitor şi Dumnezeu, Isus Hristos, şi spre marea Lui răsplătire şi primeşte să suferi; răbdarea Lui te va întări, Cuvântul Lui te va mângâia, iar răsplătirile Lui te vor despăgubi veşnic pentru tot ce ai avut de suferit o clipă în lumea asta.

 

 

Mai presus de toate însă, conştiinţa ta curată şi mulţumită de tine abia atunci îţi va fi de cea mai mare mângâiere, îmbărbătare şi răsplată.

Chiar din mijlocul cuptorului aprins.
Hristos este cu tine. Fii şi tu cu El !

 

Slavă veşnică Ţie, Nedespărţit Prieten şi Statornic Mântuitor al sufletului nostru!
Din toată inima Îţi mulţumim că Tu ai fost totdeauna credincios făgăduinţelor Tale şi ai rămas totdeauna nedespărţit de credincioşii Tăi, îngrijind de fiecare dintre ei oricând, dar mai ales când a trebuit să treacă cu Tine şi pentru Tine prin cuptoarele, prin beciurile şi prin chinurile Tale pe acest pământ.

 

Slavă Ţie, Care ai fost cu ei până când i-ai scos iarăşi din toate şi pe toţi la lumină şi bucurie.
Slavă Ţie, pentru Care flăcările nu ard şi valurile nu îneacă.
Slavă Ţie, pentru Care nu există nici zăvoare, nici gratii, nici pereţi, nici ziduri veşnice şi de netrecut.
Slavă Ţie, pentru Care nu există nici distanţe, nici oprelişti spre ai Tăi şi spre izbândă.
Slavă Ţie, Care, pentru că ai fost ispitit în toate felurile, dar fără păcat, poţi veni totdeauna în ajutorul celor ispitiţi, ca să-i izbăveşti în chip desăvârşit pe toţi cei care se apropie de Dumnezeu prin Tine (Evrei 7:25).

 

Slavă veşnică Ţie!
Te rugăm, adu-ne totdeauna fiecăruia dintre noi aminte de toate aceste adevăruri veşnice, pentru ca atunci când vom avea harul de a pătimi împreună cu Tine şi din pricina Numelui Tău, să ne încredinţăm sufletul în Mâna Ta.
Şi să răbdăm cu bucurie. Amin.

 

 

 

„Căci din pricina lui Lazăr, mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.“ (Ioan 12, 11)

Ori de câte ori ne amintim de Betania, privim cu admiraţie sfântă la cele trei suflete minunate din casa cea binecuvântată în care le-a crescut Dumnezeu şi le-a binecuvântat Isus.

 

Cu toate că erau fraţi şi poate că rămăseseră de mult fără părinţi, ei erau cu firi atât de deosebite una de alta.

Lazăr, deşi tânăr, era un suflet matur şi evlavios, un om întreg, cu o gândire înţeleaptă şi chibzuită, un om cu care Domnul Isus stătea de vorbă totdeauna cu plăcere.

 

Datorită sufletului său ales, el a devenit un prieten iubit al Domnului Isus şi al apostolilor Săi (Ioan 11:3,11).
Ca dovadă că sunt mulţi tineri de mare valoare şi seriozitate, în care Domnul Isus pune mari nădejdi.
Marta era un suflet harnic şi binevoitor. Ea era totdeauna săritoare şi atentă, spre a fi în toa­te de folos Domnului şi însoţitorilor Lui.

Ce pildă frumoasă pentru multe văduve tinere care pot să facă mult pentru Domnul!
Ea nu obosea niciodată făcând binele (Galateni 6:9).
Dacă Domnul a ajutat-o să aibă şi ea o casă (Luca 10:38), ea a pus-o cu totul în slujba Domnului. Iar dacă avea crucea singurătăţii, ea a dus-o cu bucurie după Domnul, punându-şi tot ce avea în slujba Lui. Şi nu a ajuns niciodată să-i fie silă sau să simtă greutate făcând prea mult slujba pe care şi-a simţit-o ca datorie a ei faţă de Dumnezeu.

 

Maria era un suflet de meditaţie şi de rugăciune …
Ce pildă frumoasă pentru tinerele noastre surori este Maria!
Ascultarea şi meditarea ei de Cuvântul sfânt era aşa de solemnă, rugăciunea ei era atât de adâncă şi pătrunzătoare, iar părtăşia, prin Duhul Sfânt, cu desfătările cereşti era, pentru sufletul ales al Mariei, toată bucuria şi desfătarea vieţii ei.

Prin lumina curăţiei, ea desluşea tainele printre care umbla, iar Duhul Sfânt îi inspira îndemnuri şi îi dădea putere pentru faptele profetice pe care doar câteva fiinţe sfinte le-au mai putut face pe acest pământ, în slujba lui Dumnezeu.

 

 

Astfel Maria era una dintre acele rare fiinţe care mergea pe drumul ei ca printr-o mai dinainte ştiinţă a lucrurilor.
Toate faptele ei neobişnuite o arată ca pe un suflet care avea o neobişnuită pătrundere în viitor.
Maria a fost cea dintâi care s-a pregătit pentru ziua îngropării Domnului Isus.
Şi ea a fost şi prima care a întâmpinat învierea Lui (Matei 28:1).
Şi una, şi alta, înaintea tuturor celorlalţi – prin aceas­tă dumnezeiască preştiinţă…

Iată cei trei fraţi. Cele trei stări fericite care unesc împreună slujba cea mai desăvârşită şi plăcută lui Dumnezeu.
Înţelepciunea chibzuită, slujirea voioasă şi meditaţia pătrunzătoare.

 

Fericită casa şi fericită viaţa în care pot locui aceste trei haruri. Fericit sufletul care le poate îmbina pe toate acestea trei, aducându-I astfel lui Hristos cea mai binecuvântată şi completă slujire. Fericită lucrarea evanghelică în care cresc şi se înmulţesc sufletele înzestrate cu aceste cereşti şi rare însuşiri.
Căci din pricina unor astfel de slujitori, mulţi vor fi îndemnaţi să creadă în Dumnezeu şi să urmeze pilda lor minunată.

Ori de câte ori ne amintim de Betania şi privim cu sfântă admiraţie la cele trei suflete binecuvântate care s‑au bucurat de atâta preţuire din partea Domnului Isus, cred că ar trebui să ne rugăm şi să dorim din toată inima noastră să putem ajunge şi noi să avem aceste sfinte însuşiri ale lor, însuşiri care i-au făcut atât de mult iubiţi de Domnul. Şi i-au învrednicit de atâta har din partea lui Hristos.

 

Din pricina lor, iată, până astăzi încă, mulţi cred în Isus, slăvind Numele Lui şi cinstind numele lor.

Preaslăvite Doamne Isuse, binecuvântat şi slăvit să fie Numele Tău cel Sfânt din pricina minunatelor Tale lucrări.
Tu ne-ai zidit cu mâinile Tale… şi Duhul Tău a pus în noi suflare de viaţă.

Toţi am ieşit din mâinile Tale şi totuşi Tu în fiecare din noi ai pus câte ceva cu totul deosebit de ceilalţi. Fiecăruia din noi i-ai încredinţat un dar personal, un talent şi un talant deosebit, o frumuseţe şi o însuşire aparte.

Pentru ca fiecare dintre noi să înţelegem că numai în unire cu toţi ceilalţi alcătuim un întreg şi întregim o unitate deplină.
Că fără toţi ceilalţi, noi, nici unul, nu suntem decât o fărâmă mărginită, un mădular mic şi o parte doar, oricât de frumoasă şi de însemnată parte ni s-ar părea nouă, dar tot numai o parte suntem. Ci numai împreună cu ceilalţi noi alcătuim Întregul.

Doamne Isuse, pune în inimile noastre ale tuturor duhul unităţii şi al părtăşiei cu fraţii noştri, plini de încredinţarea că numai împreună cu ei noi suntem fericiţi cu adevărat, că fiecare depindem de ceilalţi şi că numai cu toţii împreună alcătuim Trupul Tău Slăvit, şi comunitatea Bisericii Tale, al cărei Cap Slăvit eşti Tu, Isuse Hristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru.
Şi fiind pătrunşi de această încredinţare, să lucrăm fiecare spre înfrumuseţarea celorlalţi, pentru ca, din pricina unităţii noastre în dragoste, toţi să creadă în Tine. Amin.

Traian Dorz,din HRISTOS – ÎMPĂRATUL NOSTRU

---

Urma Ta o iau, Isus

 

 

Urma Ta o iau, Isus şi aşa voi ţine

pân la moarte, cum am pus legământ cu Tine.

Drag Isus, scump Isus, fă să ţin precum am pus

legământ cu Tine!

 

Glasul Tău îl vreu mereu să-L aud întruna

şi să-mi ţină duhul meu treaz pe totdeauna.

Domnul meu, scumpul meu, fă-mă să Te-aştept şi eu

treaz întotdeauna!

 

Lupta Ta s-o port frumos, orişicât ar ţine,

Steagul Tău să-L ’nalţ voios şi să mor cu Tine.

Domnul meu Isus Hristos, Steagul Tău să-L ’nalţ voios

şi să mor cu Tine!

 

Soarta mea o vreau Isus, cu-a Ta soartă una,

până voi ajunge Sus, să-mi primesc cununa.

Scump Isus, Drag Isus, fă s-ajung cu bine Sus,

să-mi primesc cununa!

---