Când peste toate ale lumii s-a-ntins a timpului năframă ...
Sibiu, Februarie 2015, Versuri Nuți Dragomir
Când peste toate ale lumii s-a-ntins a timpului năframă
sub care roade-ncet uitarea și amintirea se destramă,
Când zac în putrezire glasuri ce au răsunat zăngănitoare
plătindu-și prin uitare vina că s-au crezut nemuritoare,
Când crucea apăsării mute s-a așezat peste morminte
cine mai stă să își aducă o clipă de trecut aminte?
Căci peste toate ale lumii s-a-ntins a timpului năframă, da, peste toate ale lumii,
dar peste ce-i al Nemuririi și peste ce și-a pus pecetea eternă lacrima Iubirii
se-așează veacuri roditoare, cresc holde pline de Lumină
și nemăsura lor se pierde în Veșnicia ce-o să vină!
Căci iată cum domnește moartea pe chipu-acestor reci morminte
iar printre ele-i plin de viață, mormântul sfântului părinte,
și cum din el pulsează viața și se revarsă pe ogoare
rodind în holde tot mai pline cu spice legănate-n Soare.
Pe el nici lacrima, nici floarea, nu se usucă niciodată
că-n suferință și-n Iubire viața lui a fost scăldată.
O, viața sfântului părinte, în ce trup mic se-ngrămădise
înăbușită de durere zvâcnea sub ranele deschise
și totuși n-a fost vas mai vrednic pe care Duhul să-l umbrească
și din a cărui sfântă jertfă Oștirea Sfântă să se nască.
Când el venise cu Lumina, câți împotrivă-i se-adunară
de teamă să nu vină Viața și mântuirea peste țară,
Cât chin a trebuit să-ndure sub toată ura lor bolnavă
că-n ziua morții lui ajunse chiar și cu haina sfâșiată.
Când a strigat din viața asta vrăjmașii l-au răpus să tacă
acum din altă Viață strigă și n-are cine ce să-i facă!
Când n-au putut să îl răpună în nebunia lor bolnavă
au încercat să se ridice mai sus ca dânsul, către slavă.
Dar nici un fir de praf pe lume nu și-a nălțat spre Soare vina,
fără să-l dea de gol că-I numai un fir de praf și-atât, Lumina.
Iar astăzi, când străbatem veacuri tot mai cumplit întunecate,
când toate-n ritm apocaliptic își țin cadența către moarte,
noi, fii jertfei de sub glie cu frunțile scăldate-n Soare
nemuritori, întoarcem iarăși spre-ntâia, unica chemare
readucând recunoștința și sărutând smeriți mormântul
ne înnoim cu Preț de moarte din nou cu Domnul legământul.
Nimic nu va putea așterne un văl de moarte peste Oaste
și nici vreo mână de satană să fure inimile noastre,
ci noi te vom urma părinte și nu ne vom găsi hodină
pân nu ne vom uni pe veci cu tine și cu Părintele Lumină!