Prin cunoaşterea lui Hristos, o făptură nouă!
“Un glas zice: "Strigă!" - Şi eu am răspuns: "Ce să strig?" - "Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.
Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea. - În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac."
Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: "Iată Dumnezeul vostru!"
Isaia 40:6-9
“Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămanţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”
Isaia 53 10-11
Mântuirea vine prin cunoaşterea Domnului Isus Hristos.
În rugăciunea Sa din urmă – ca Mare Preot Mijlocitor – Domnul Isus spune:
“Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
Ioan 17:3
Apostolul Petru afirmă acelaşi lucru atunci când scrie:
“Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”
2 Petru 1:3,4
Dând totul pentru a-L cunoaşte pe Hristos Cuvântul lui Dumnezeu
Apostolul Pavel este acela carea a dat totul pentru cunoaşterea lui Hristos. Tot ce era pentru el cinste lumească,”toate lucrurile pământeşti“ le-a dat la o parte, socotindu-le ca un “gunoi”, ca să-L câştige pe Hristos. El a fost acel om înţelept care, aflând ogorul care avea ascunsă într-însul Comoara, Mărgăritarul ascuns, a vândut totul şi, mergând, a cumpărat ţarina unde era îngropat Mărgăritarul.
“Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtaşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.”
Filipeni 3:7-11
Suflete, eşti tu gata să vinzi tot ce ai, să împarţi la săraci şi să-L urmezi pe Isus din toată inima ta, cu toată fiinţa ta?
Dacă da, slăvit să fie Domnul, îl vei urma şi în împărăţia Sa, oriunde va merge El în veşnicie !
De la iesle pân la Cruce
De la iesle pân la Cruce,
cât amar, cât suflet frânt,
ce alean, ce milă dulce,
de-a putut din Cer aduce
pe pământ, pe pământ!
De la staul la Golgota,
jalea cum să Ţi-o cuprind?
Trist privea spre Cruce,bolta,
munţii grei porneau revolta
clocotind, clocotind!
De la scutec şi pân la cuie
numai răni şi vânătăi,
ce cuvinte pot să spuie
cum plângeai pe-o cărăruie,
pentru-ai Tăi, pentru-ai Tăi!
Din Egipt în Ghetsimanii
numai drum şi privegheri,
Te pândeau mereu duşmanii
până n-au mai fost Betanii,
nicăieri, nicăieri!