Am avut privilegiul să-l întâlnesc
pe Traian Dorz
“Traian Dorz 100 - Creaţie şi Jertfă”
Mai mult decât puteți cere sau gândi.
Mărturia Domnului către slujitorului Său.
Brian Morgan
“A Song That Writes History”
O Cântare, Mărturia care scrie istorie.
“One of my secret ambitions is to one day write a book. It’s not because I feel gifted as a writer, or that is what pastors are supposed to do to before being put out to pasture. Rather, I feel I have a debt of appreciation to God to document my unexpected journey into the power of the poem. I say unexpected, because the journey was not pre-planned. It was one of those blessings in life that was designed by a gracious God who delights in giving gifts to us before we know we need them, and even before we ask.”
Una din dorinţele mele tainice a fost să scriu o carte într-o zi. Mă simt dator să scriu, sau mai bine zis este ceea ce un slujitor trebuie să facă înainte de a începe să păstorească. De altfel, simt că sunt îndatorat să Îl laud pe Domnul scriind despre experienţa minunată ce o trăiesc în profunzimile poeziei. Spun minunată, neaşteptată, pentru că nu a fost plănuit nimic. A fost una din binecuvântările pregătite de un Dumnezeu îndurător şi plin de dragoste, căruia Îi face plăcere să ne ofere daruri înainte ca noi să ni le dorim sau să I le cerem.
“I was that age, thirty-eight, when poetry arrived. Through an impenetrable mystery, I was plunged into the unspeakable songs of a Romanian poet. I did not know where the songs came from, but there were voices, a multitude of them. In every resonant syllable of a language I could not yet understand, I “felt a grim energy verging on elation.”1 Somewhere on the outskirts of hell, a poet had shaped the soul of a nation to sing. Speaking of his birth in 1914, Traian Dorz wrote, “When I was born with this body among you, there was cloud and night and winter and war.” Working in this wasteland, God gave this man a voice that possessed a rare light to break through the silent suffering and violent fires of the oppressor. So powerful were his poems, Ceausescu’s secret police brutally confiscated every page of them, piled them in an oxcart and burned them before his eyes. They then imprisoned the poet. But they could not silence his voice.”
La vârsta de 38 ani, m-am întâlnit cu poezia. Printr-un mister nedesluşit, am plonjat în cântările unui poet român, Traian Dorz. Nu ştiu de unde veneau cântările, dar erau o mulţime de glasuri. Şi fiecare silabă rezona într-o limbă pe care încă nu o înţelegeam; simţeam "o putere vibrând". Undeva, într-o ţară la marginea infernului, un poet a mişcat sufletul unei naţiuni spre cântare. Povestind despre naşterea lui în 1914, Traian Dorz a scris:
“Când m-am născut cu trupul acesta printre voi
era şi nor, şi noapte, şi iarnă, şi război…,
ce stări nefericite, cum s-au răsfrânt durut
cu toată-amărăciunea pe viaţa mea de lut!
Când m-am născut cu duhul, din Duhul Cel Divin,
era şi primăvară, şi pace, şi senin,
tot cerul cu pământul se-mbrăţişau zâmbind
privindu-mi viaţa nouă din lacrimi zămislind.
Din ea, pe câte drumuri apoi am străbătut,
împrăştiat-am darnic al lacrimii avut,
nemaifiind pe lume decât un călător
cu cât duc mai puţine pot merge mai uşor!
Când Mâine înc-o dată mă voi renaşte iar
va străluci Cuprinsul de-un nou şi veşnic har
şi-abia-n a treia viaţă voi strânge fericit
ce-n celelalte două am ars şi-am dăruit!…”
Pe aceste meleaguri, Dumnezeu a dat o lumină rară acestui glas pentru a străpunge suferinţa tăcută şi focul celor ce-i oprimau. Aceste poezii erau atât de puternice încât securitatea, poliţia secretă a lui Ceauşescu a confiscat fiecare pagină, le-a tocat, le-a adunat la un loc şi le-a dat foc în faţa autorului. Apoi poetul a fost aruncat în temniţă grea. Dar nu i-au putut reduce la tăcere şi glasul.
“When we arrived in 1988, thousands of Romanians were singing his immortal songs. That was twenty years ago. Since then I never ceased to be amazed at how God has used this gift as one of his tools to enhance honesty, community, and worship in our congregation. I’m not sure if I’ll ever be able to succeed in documenting the journey, but I do have a title at least: Give me an Authentic Voice: The Art of Becoming Storytellers and Poets from the books of Samuel and the Psalms.”
Când am ajuns în România în 1988, mii de români cântau aceste cântece nemuritoare. S-a intamplat acum mulţi ani, dar de atunci, nu am încetat să mă minunez de felul în care Domnul a folosit acest dar pentru a creşte curăţia, cinstea, părtăşia şi închinarea în adunările noastre. Nu ştiu dacă voi reuşi vreodată să redau călătoria mea prin poezie, dar cel puţin am găsit titlul: "Un glas adevărat: arta de a deveni poet creştin şi prozator pe marginea cărţilor lui Samuel şi a Psalmilor".
“If we were honest, many of us would admit that we grew up in homes without a voice. Even as adults we live in a culture inundated with words, yet it seems that honest conversation is rare. We still long for a voice that people will listen to and take seriously. We want our words to have weight, to be valued and stand the test of time. How do we develop such a voice? I have found the story of Hannah a remarkable treasure in this regard.”
Dacă suntem oneşti, mulţi dintre noi vom admite că am crescut într-o casă, într-o cultură, fără glas, fără mesaj, fără părtăşie. Chiar şi la maturitate noi trăim într-o cultură inundată de cuvinte şi totuşi constatăm că conversaţiile adevărate sunt rare. Aşteptăm mult pentru a auzi un glas, o voce, pe care oamenii să-l asculte şi să-l ia în serios. Dorim ca cuvintele noastre să aibă greutate, să fie preţuite şi să treacă testul timpului, dar cum să ajungem să căpătăm o astfel de voce, un astfel de mesaj?
“As a pastor, I don’t know if I’ll ever be able to accomplish my dream of writing that book. But perhaps, like Traian Dorz, I will spend my remaining years making poets instead of poems, for it has been one of my greatest delights as a pastor to give you, our congregation, a stage to develop your own voice. For as Paul said, “You yourselves are our letter, written on our hearts, known and read by everyone. You show that you are a letter from Christ, the result of our ministry, written not with ink but with the Spirit of the living God, not on tablets of stone but on tablets of human hearts.” (2 Cor 3:2-4)
Ca şi păstor, nu cred că voi fi în stare să îmi îndeplinesc visul de a scrie acea carte de poezie. Dar, ca şi Traian Dorz, îmi voi petrece anii care mi-au rămas ajutând şi încurajând naşterea altor tineri poeţi, deoarece este una din cele mai mare bucurii ale mele ca păstor, să ofer adunării mele un reper de dezvoltare personală. Asa cum a spus Pavel :
“Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.
Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.”
2Corinteni 3:2-4
„Aşa vorbeşte Domnul:
„La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta;
Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!”
Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.
Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.
Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.”
Isaia 49:8-11
Într-o poezie îl văd pe Traian Dorz, un slujitor al Domnului din Romania, din mişcarea creştină Oastea Domnului, ca pe „un munte al Domnului prefăcut într-un drum bine croit”, ca pe Moise în mijlocul poporului, în călătoria prin pustie.
Traian Dorz, este robul lui Dumnezeu de care Domnul S-a slujit, şi prin care a născut din nou pe mulţi pentru Împăraţia Sa, pentru Canaanul cel ceresc.
Traian Dorz şi-a petrecut 17 ani în închisori, şi aproape toată viaţa în prigoană pentru mărturia lui, pentru lucrările spre gloria Celui ce l-a iubit atât de mult.
Una din poeziile mele este ilustrată cu imaginea unei ferestre de închisoare, cu zăbrele de fier rupte, cu o călimară de cerneală şi o pană în centru. Dumnezeul cel veşnic şi atotputernic rupe zăbrelele pretutindeni unde se află un copil al Său, unde este chemat cu credinţă şi iubire.
Duhul Său nu poate fi încătuşat, mângâierea şi călăuzirea Lui trece de orice pustiu.
Chiar şi într-o temniţă cruntă din România, Dumnezeul transcendent nu poate fi încătuşat. Nici inima şi nici cugetul slujitorului Lui, Traian Dorz, nu au putut fi încătuşate, căci prin mângâierea robului Lui au curs râuri de ape vii prin peste zece mii de imnuri, poezii şi cântari către Scumpul său Mântuitor, Isus Hristos; iar astăzi mare parte din acele cântari sunt în cartea de cântări a frăţietăţii Oastea Domnului şi se cântă pretutindeni în lume.
Ce a fost adevărat, ce a lucrat Domnul într-o temniţă din România, poate fi adevărat pretutindeni în orice încercare, şi într-o casă de copii orfani, poate fi adevărat şi într-o familie sau într-un loc de muncă dificil, unde eşti persecutat, într-o boală gravă, pe patul unui spital, sau oriunde în prigoană sau într-o bătălie spirituală.
În mărturisirea şi slujirea Domnului nu suntem niciodată încătuşaţi sau restricţionaţi, atât timp cât Mângâietorul, Domnul este la lucru în noi şi în mijlocul nostru !
Bringing Heaven to Earth
"Our Father who art in Heaven,
Hallowed be Thy name,
Thy kingdom come
Thy will be done,
On earth as it is in heaven."
„In the magnificent Old Testament story of Jonathan and David, Jonathan placed himself between his friend David and the wicked Saul, taking the spear for David, in effect. (Psalm 27 describes how David was saved and protected and how he sang songs of praise in his tent.)
David's escapes from the pursuing Saul took on new meaning for me personally when I was ministering in Romania a few years ago.
The comunist secret police, the Securitate, discovered that I was visiting a certain house and they surrounded it. I escaped and, safely outside the village, I read Psalm 27. I was struck by the fact that David's experience became Christ's, and it had now become my own. And incredibly, the Romanian brother who stood between me and the police was named Jonathan! Later that week, while I was camping in the hills, the police came three more times, but three more men, each of them named Jonathan, put their own security on the line in order to save me. I was moved to tears when I realized that I was part of holy history and I had personally entered into the psalms.”
Aducerea Cerului pe Pământ
În minunata povestire din Vechiul Testament privitoare la Ionatan şi David, Ionatan se aşează între David şi perfidul Saul, care l-a atacat pe David cu suliţa. Psalmul 27 descrie cum David a fost salvat şi protejat şi cum cânta cântece de laudă Domnului în cortul său.
Când slujeam în România, acum câţiva ani, modul în care scăpa David de urmărirea lui Saul a căpătat pentru mine noi înţelesuri.
Securitatea comunistă a descoperit că eu vizitam o anumită casă şi a încercuit-o, dar eu am fost scăpat, şi când eram în siguranţă, în afara satului, am cititit Psalmul 27:
„Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.
Chiar o oştire de ar tăbărâ împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.
Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o Stâncă.
Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.”
Psalm 27:1-6.
Am rămas uimit că experienţa prin care a trecut David a trecut şi Domnul Isus, iar eu trăiam practic acelaşi lucru. Şi incredibil, numele fratelui care s-a aşezat între mine şi Securitate era tot Ionatan.
În zilele următoare acestei experienţe, cât timp eram ascuns în zona muntoasă, Securitatea a revenit de încă trei ori, şi trei persoane diferite, toate purtând numele Ionatan, şi-au riscat libertatea, siguranţa personală, pentru a mă ocroti.
Am fost mişcat până la lacrimi când am înţeles că eram o parte din Lucrarea lui Dumnezeu, din istoria sfântă şi trăiam personal psalmii Domnului.
„I have shared with you how affected I have been by the deep spirituality of our brothers and sisters of the Lord's Army in Romania. They sing the hymns of Traian Dorz, a man who composed 10,000 hymns while serving 17 years in prison for his faith; I will never forget singing with them on the hillsides of Romania. It was as if they had left behind the earth and all their suffering and ascended to the throne of God. There they wept for the joy of the intimacy they were sharing with Christ. ”
V-am povestit cât de impresionat am fost de profunda spiritualitate a fraţilor şi surorilor noastre din Oastea Domnului din România.
Ei cântă cântările fratelui Traian Dorz; nu voi uita niciodată momentele când cântam împreună cu ei pe colinele din Romania.
Era ca şi când ei lăsaseră în urmă pământul şi toate suferinţele lor, şi urcaseră la tronul lui Dumnezeu. Acolo ei plângeau de bucuria unei părtăşii intime cu Hristos Domnul.
Cât de firavă este credincioşia noastră, mă gândesc. Ne-am obişnuit să căutăm emoţiile plăcute, dar doar uneori reuşim să intrăm în teologia suferinţei şi a închinării adevarate, plăcute lui Dumnezeu, în Duh şi Adevăr.
În Romania, deoarece credincioşii s-au apropiat de Isus cel răstignit şi prigonit, şi au trăit psalmii lui David, au devenit capabili să scrie propriile cântări de închinare, cântări zămislite în celule de închisoare pline de suferinţă.
După părerea mea, nu există în zilele noastre un om care să fi călcat pe urmele Robului Domnului mai îndeaproape decât frateleTraian Dorz, din Oastea Domnului.
El a stat 17 ani în închisoare, fiind persecutat pentru credinţa sa în Isus Hristos, dar nici persecuţia, nici gratiile închisorii nu l-au putut împiedica pe Dumnezeul transcendent să-Şi reverse Duhul Său cel Sfânt, în toata plinatatea Sa, asupra slujitorului Său.
Traian Dorz a compus peste zece mii de poezii de laudă şi adorare spre slava Mântuitorului său, cântări ce credincioşii din Oastea Domnului le cântă astăzi în adunările lor.
Am avut privilegiul să întâlnesc pe acesti sfinţi în timpul primei mele vizite in Romania, în vara anului 1988. Am văzut lacrimi de bucurie care curgeau pe feţele lor când cântau aceste cântări, era ca şi cum s-ar fi aflat într-un car ceresc şi, prin cântec, ar fi intrat în Cer, chiar lângă tronul lui Dumnezeu.
Am avut, de asemeni, privilegiul să-l întâlnesc pe Traian Dorz în aceeaşi vară. Acea întâlnire mi-a lăsat o impresie adâncă în sufletul meu, pentru totdeauna.
Nu voi uita niciodata ochii expresivi, spiritul său blând şi inima sa mare pentru dragostea lui Hristos.
De atunci, mulţi credincioşi din biserica noastră au călătorit în România şi au fost legaţi cu lanţuri de dragoste pe care niciun ocean nu le poate separa.
În semn de deosebită apreciere pentru exemplul lăsat de fratele Traian Dorz, şi datorită dragostei noastre mari faţă de aceşti sfinţi, noi am tipărit două volume de versuri “Cântări Nemuritoare”, şi cartea autobiografică “Hristos, mărturia mea”.
Ne rugăm ca ele să vă transforme inimile dumneavoastră prin dragostea Tatălui ceresc.
Brian Morgan
Brian Morgan slujeşte ca păstor la Penisula Bible Church Cupertino din California.
Este licenţiat din 1972 în ştiinţe economice la StanfordUniversity. Din 1974 urmează cursuri de greacă si ebraică, studii de exegeză, istoria bisericii şi literatură clasică. De asemenea, urmează cursuri şi seminarii de formare la Regent College Vancouver B.C. dintre care: studiul Psalmilor cu Bruce Waltke, Faptele Apostolilor cu John Stott, Pavel si Noul Legământ cu N.T. Wright.
Principalii săi mentori au fost: Dave Roper, Ray Stedman, John Felstiner – monograful lui Paul Celan – studiază poezia şi literatura Holocaustului, iar cu dr. Jan Fokkelman, arta naraţiunii biblice şi poezia.
Între anii 1979-1983 susţine numeroase conferinţe misionare în Nigeria, Australia şi Honduras.
Din 1985 până în present este profesor la PBCC California, iar de două ori pe an conferenţiaza în Oregon, Washington, Texas, Colorado şi Canada. A predat Vechiul Testament la Western Seminary San Jose(2004-7), iar la E.T.S Seminary Osijek, Croaţia şi în Albania, în colaborare cu misiunea John Stott.
Din 1978 până în prezent a publicat numeroase predici la editura Discovery Publishing.
În 12 septembrie 2013 Brian Morgan va conferinţia la Cluj Napoca la Simpozionul Internaţional
“Traian Dorz 100 - Creaţie şi Jertfă”.