Am perceput Oastea Domnului ca o Mișcare de renaștere spirituală
Vă mărturisesc regretul pe care l-am avut atunci când – devenind slujitor al Bisericii, și ca profesor, cleric, ulterior ca ierarh – am aflat de interdicția care s-a impus Oastei Domnului de a exista, de a funcționa. Am considersat acest lucru ca fiind ceva cu totul nepotrivit, pentru că am perceput Oastea Domnului ca o Mișcare de renaștere spirituală.
Dar am aflat mai multe despre Oastea Domnului devenind ierarh și mai ales mitropolit aici, la Timișoara, prin faptul că am fost vizitat de cunoscutul Traian Dorz. Pentru mine, dorința lui Traian Dorz de a mă vizita a fost o favoare și o întâmplare care m-a bucurat foarte mult. M-a impresionat extrem de mult personalitatea acestui om pe care nu l-am cunoscut decât în momentul în care a venit la mine, și sigur că ulterior am aflat mai multe despre el, inclusiv despre Oastea Domnului, ceea ce m-a făcut să încurajez activitatea Oastei Domnului.
Nu știu dacă s-a întamplat și în alte părți, dar aici la Timișoara, am încuviințat, dacă pot spune așa, activitatea Oastei Domnului, în măsura în care ea se putea desfășura atunci. Am considerat Oastea Domnului ca un bun existent în cadrul Bisericii, și de aceea, în măsura în care mi-a fost cu putință, am încurajat și cultivat activitatea Oastei Domnului înca în perioada comunistă.
Nu l-am cunoscut pe Părintele Iosif Trifa, dar i-am citit multe din cărțile pe care le-a tipărit și am aflat multe despre el și l-am considerat un erou și un martir al Bisericii. Și tot ce a făcut el am considerat ca fiind ceva care a folosit Bisericii și credinței noastre creștine. E adevărat că atitudinea oficială față de preotul Iosif Trifa, față de Oastea Domnului, în perioada comunistă, a fost potrivnică, dar eu n-am perceput așa nici pe preotul Iosif Trifa și nici Oastea Domnului.
După Revoluție, sigur că lucrurile s-au schimbat cu totul, și cât am putut, am fost alături de frații ostași în tot ceea ce au făcut ei. Personal și azi consider că Oastea Domnului poate avea și poate juca un rol important în viața religioasă a noastră, a românilor, și cât îmi va sta în putință voi încuraja activitatea Oastei.
Oastea Domnului este o Mișcare în cadrul Bisericii, o mișcare de înnoire a Bisericii și mai mult decât o înnoire a Bisericii – o mișcare de înnoire a credinței în sufletul și-n cunoștința tuturor credincioșilor.
Eu consider Oastea Domnului ca fiind un beneficiu pentru Biserică, și cred că în măsura în care va fi cu putință, va trebui toți să sprijinim activitatea ei, și mai ales dezvoltarea ei, în așa fel încât să se extindă tot mai mult pentru că ea contribuie la aprofundarea credinței în sufletul oamenilor, a creștinilor, și nu numai la o aprofundare a credinței, dar și la o difuzare, răspândire a ei.
Oastea Domnului își va împlini misiunea continuând ceea ce a format dintotdeauna idealul Oastei Domnului, și anume acela de a transforma credința creștinilor noștri într-o credință vie. Pentru că altcum există destul...destul formalism în modul care, să zicem, este percepută credința.
Oastea Domnului transformă credința creștinilor noștri de astăzi într-o credință vie și lucrătoare, și din acest punc de vedere, cred că Oastea Domnului este de mare folos Bisericii și mai ales dezvoltării credinței în conștiința românilor de astăzi.
† Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului
Revista Oastea Domnului nr 228/august 2013