Libertate cu Dumnezeu în temniţa comunistă

„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”                                                                                                                              

Ioan 1.11-13

 

„A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau:”De unde are El înţelepciunea  şi minunile acestea?”

 ...

Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire.

Dar Isus le-a zis:”Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.”Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.”

Matei 13.53-58

 

„Dar acum căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu.”

...

Voi faceţi faptele tatălui vostru...

Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”                                                        

Ioan 8.40-47

 

„Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat omul acesta era neprihănit!”                                                                        

Luca 23.47

 

Din totdeauna lumea, omenirea căzută sub robia vrăjmaşului lui Dumnezeu prin amăgirea păcatului, nu s-a bucurat să recunoască Cuvântul lui Dumnezeu, şi nici să primească poruncile Lui prin robii Săi proorocii, trimişii şi mesagerii Domnului.

Astfel s-au petrecut lucrurile, cu toţi robii Săi, cum le arată Domnul Isus în „Pilda vierilor” din Evanghelia după Matei 21.33-46.

 

Tot aşa L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu, Hristos Mântuitorul lumii, mai marii poporului, cărturari şi farisei: ”Iată moştenitorul; veniţi să-L omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea Lui.”

 

Ce mare păcat este înaintea lui Dumnezeu nerecunoştinţa, neascultarea de Cuvântul Său şi împotrivirea înaintea Adevărului prin care omenirea s-a trezit că luptă împotriva lui Dumnezeu şi a copiilor Săi.

 

Tot astfel s-a petrecut şi cu sfinţii din toate timpurile, cu cei ce au ales să-L urmeze şi sa-L mărturisească pe scumpul lor Mântuitor Isus, urmâdu-I paşii şi soarta pe calea cea îngustă şi grea.

 

Tot aşa au fost primiţi de mai marii poporului nostru şi proorocii pe care ni i-a trimis Domnul poporului nostru şi generaţiei noastre.

 

Cum se reflectă în conştiinţa publică dragostea, respectul şi preţuirea de care poporul nostru, mai marii noştri, ar trebui să dea dovadă faţă de trimişii sfinţi ai lui Dumnezeu pentru noi cum ar fi preotul Iosif Trifa, învăţătorul Ioan Marini, poetul Traian Dorz şi ceilalţi robi care I-au urmat Lui cu zel?

 

Ce tristă mărturie a generaţiei noastre care după aproape un sfert de secol de „libertate” nu arată că preţuim pe proorocii pe care Dumnezeu ni I-a trimis să ne vestească mântuirea prin Jertfa Golgotei.

 

Şi astăzi, după această îndelungă „libertate” a expresiei publice, a presei scrise, electronice, radio şi televizate, a presei religioase şi laice, nu arătăm o preţuire mai mare pentru proorocii neamului nostru decât o au străinii şi instituţiile culturale şi de presă din afara ţării noastre.

 

Ce trist pentru un popor să nu aibă curajul şi demnitatea să-şi cinstească  şi să-şi arate preţuirea pentru adevăraţii trimişi şi mărturisitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, ai celor care nu au rostit jumătăţi de adevăr pentru a nu deranja tradiţii şi obiceiuri păgâne, nebiblice, adânc înrădăcinate în poporul nostru.

 

O dovadă a preţuirii şi dragostei pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru credincioşii urmaşi ai lui Hristos sunt multele emisiuni la posturile străine şi libere de radio, între care Europa liberă, care au acordat atenţie şi spaţii ample în emisiuni operei şi memoriei fraţilor noştri din Oastea Domnului, Iosif Trifa, Traian Dorz, Ioan Marini.

 

Nici o instituţie culturală de presă din România „liberă” de astăzi nu a reuşit să egaleze după 25 de ani de „libertate” exterioară, dar de robie interioară, 

mărturia, firavă de altfel, a unor posturi străine de radio şi televiziune.

 

Astăzi „ne putem lăuda” că după 25 de ani de „cenzură impusă şi autoimpusă” a mediilor naţionale culturale şi de presă că avem articole şi emisiuni despre Oastea Domnului mai puţine decât erau transmise din străinătate în anii persecuţiei comuniste în România.

 

De aceea să-L rugăm pe Domnul să ridice El robi la secerişul Său, care să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să înveţe pe oameni cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică cele privitoare la Domnul Isus Hristos şi Jertfa Sa.

 

„Şi chiar în ziua aceea, Domnul a scos din ţara Egiptului, pe copii lui Israel, după Oştile lor.”                                                                                                 

Exod 12.51

 

Aşa cum a lucrat Domnul cu poporul Său la scoaterea lor din Egipt, tot aşa Îl rugăm să lucreze cu putere la scoaterea poporului nostru din păcat şi robie, după Oştile Sale, după mărturia pe care Dumnezeu a adus-o prin robii Săi prooroci în lucrarea evanghelică a Oastei Domnului.

 

Domnul să se îndure de ţara noastră şi să facă lumină în viaţa noastră, în poporul nostru, ca să putem să mărturisim cu toţii căci un singur Nume ni s-a dat sub soare în care este mântuire, Numele Domnului Isus !

Slăvit să fie Domnul !

 

Sediul postului de radio Europa libera


Radio Europa Libera despre fratele Traian Dorz-iunie 1989

 

Mostră de analiză a urmăririi informative a fratelui Traian Dorz

 


 

Totdeauna pe-a Domnului Cale

 

Totdeauna pe-a Domnului Cale

au fost lupte şi-au fost spini destui,

căci acei ce-au urmat Voii Sale

trebuit-au să-I semene Lui.

 

N-a iubit lumea, nu niciodată,

pe-acei câţi I-au urmat Lui cu zel,

ci cu-o ură mereu neîmpăcată

i-a primit pe pământ ca pe El.

 

Dar cu ochii aţintiţi la Răsplată

prin Răbdarea Golgotei privind,

n-au cârtit cei aleşi niciodată

ci-au trăit şi-au murit biruind!

 

Nu-i la fel pentru toţi încercarea

nici nu-i vremea la toţi într-un fel,

însă toţi într-un fel au chemarea

la un preţ de dureri pentru El.

 

Cei ce fug sau fricoşi la-ncercare

L-au lăsat sau vândut pe Isus,

ruşinaţi se vor pierde-n uitare

alungaţi de blestemul de Sus.

 

Tu fii tare, că-n ziua-ncercării

e Alegerea ta pentru Har,

strălucit eşti în haina ocării

când te urci răbdător pe Calvar.

 

Tu cătuşele-atunci le sărută

rugător pentru cei ce le-au pus,

că-n cereasca răbdare tăcută

semăna-vei atunci cu Isus...

 

Iar prin moarte-nmiit vei culege

răsplătirea cerescului zel,

/ căci mereu Oastea Domnul-Şi alege

pe-acei ce împărăţi-vor cu El!/