Fiul cel pierdut - de Ioan Marini

Mi-e haina rupta

si sufletul mi-e frant

Mi-e inima sdrobita

un nor manat de vant…

Si sufletul mi-e gol

ca un pustiu in zare…

O, sunt perdut, perdut

mai pot sa am iertare?...

Ah plangeti-ma toti

caci vrednic sunt de plans

Caci fiu iubit am fost

si iata ce-am ajuns

Pacat si ne-ascultare

oh, unde m’ati adus!…

Aveam atunci marire

si slava de nespus

Si iata astazi sluga

la porci eu am ajuns

Si’n loc de bucurie

tristete mi-ati adus

Nebun si orb ce-am fost

ca te-am iubit o lume

M’am increzut in tine

si esti desertaciune…

Pe cat esti de frumasa

si arati ca esti marire

Pe atat de mincinoasa

e, lume-a ta graire.

Si vai de cel ce’n tine

si-a pus nadejdea sa

Si de acel pe care

l’ai prins in mreaja ta

Ajunge va ca mine

din fiu la poci argat

Si plange-va amarnic

de ce te-a ‘mbratisat…

Iar Tatal, departe

plange dupa Tine

Plange cu suspine

ca si dupa mine

Departe de casa

tu te prapadesti

Daca ‘n mreaja lumi

tot mai staruiesti

Vino dar la Tatal

sa ne ‘ntoarcem iar

Sa-I cerem cu lacrimi

iarasi al sau har…

Tatal, iata vine

fiul ratacit…

Iarta-ma, caci multe

multe Ti-am gresit.

Parinte, Parinte

azi ma ,ntorc la Tine

Cu plans si cu lacrimi

cu grele suspine

La tine o doamne

azi viu umilit

Primeste cu mila

un fiu ratacit.

IOAN MARINI