Cântările Domnului - Nicolae Moldoveanu

Când v-adunaţi laolaltă, dacă unul dintre voi are o cântare, altul o învăţătură...toate să se facă spre zidire sufletească."

1 Corinteni 14:26

 

Binecuvântat să fie în veci, Veşnicul Dumnezeu, de la care se coboară orice dar bun!”

Iacov 1:17

 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie lauda în veci !”

Romani 11:36

 

Am zis şi zic mereu: Dumnezeu este Izvorul cântării, iar noi suntem vasul prin care curge această Apă sfântă, cât hotărăşte El; dar şi vasul acesta, nu s-a făcut singur; tot El l-a făcut, şi lauda I se cuvine numai Lui!

 

M-am născut în ziua de 3 februarie 1922 în comuna Movileni, judeţul Galaţi, şi de la vârsta de 12 ani şi jumătate am intrat în şcoala muzicii militare, mai întâi ca şi “copil de trupă” într-o  unitate militară din localitatea Sfântul Gheorghe; am urcat treptele ei cu ajutorul Tatălui Ceresc, deşi nu-L cunoşteam decât la nivelul religiei în care m-am născut, dar El mă cunoştea încă înainte de veşnicii, pentru că El este Creatorul a toate câte sunt, de aceea m-a pus deoparte pentru Lucrarea Lui.

 

În comuna în care m-am născut, Movileni, a luat fiinţă o adunare creştină  “Oastea Domnului” în anul 1935, prin lucrarea Părintelui Iosif Trifa, învăţătorului Ioan Marini şi a celorlalţi fraţi ostaşi ce au răspândit Vestea Bună a Evangheliei Jertfei Mântuitorului Hristos prin locurile acestea din ţară.

 

 

În aceasta adunare de credincioşi m-am hotărât la vârsta de 16 ani,în anul 1938 să-L primesc şi să-L urmez slujindu-L pe Domnul Isus Hristos. Aici, în adunare, am cunoscut felul cântării evanghelice şi am început să compun şi eu melodii pe versuri din revistele “Oastei Domnului”, apoi, mai târziu, am scris şi personal versuri, publicate în revistele “Oastei Domnului” şi în cărţile ostăşeşti de cântări.

 

Între anii 1941-1945, când din pricina războiului şi a cenzurii, nu se puteau publica reviste religioase şi nici cărţi de cântări religioase, am compus prin harul Domnului multe cântări cu versuri care mi le-a inspirat  Domnul, precum şi cu versuri de Traian Dorz, Ioan Marini, Ioan Tudusciuc şi alţi fraţi şi poeţi creştini.

 

Începând cu anul 1948, odată cu instaurarea regimului ateist-comunist, am lucrat într-o adâncă ilegalitate în Mişcarea “Oastea Domnului”, dar tot prin harul Mântuitorului Hristos, El ne-a binecuvântat cu sute de cântări duhovniceşti de mulţumire şi de laudă, “Cântările Psalmilor” şi “Cântările Bibliei”, cu versificări din textele biblice de către frateleTraian Dorz. În tot acest timp am fost urmăriţi de securitatea comunistă, iar în anul 1959 am fost arestat împreună cu Traian Dorz şi alţi fraţi de la  “Oastea Domnului”. Eu am primit ca pedeapsă 12 ani de muncă silnică, confiscarea totală a averii şi 10 ani de degradare civică, judecaţi fiind  de Tribunalul Militar din Cluj, pentru crima de uneltire împotriva ordinii sociale.

 

Iată în ce a constat crima mea: am compus Psalmi şi cântări religioase, şi am făcut propagandă prin ele.

 

În anul 1964 s-a dat un decret de graţiere pentru toţi deţinuţii politici. În cei 5 ani cât am stat în temniţa de la Gherla şi în lagărul de muncă din Delta Dunării, Domnul mi-a dat prin harul Său  ca mângâiere şi întărire pentru mine şi pentru fraţii cu care eram închis, peste 350 de cântări, fără creion şi hârtie. Domnul mi le-a întipărit  în cuget până la eliberare, când le-am pus pe hârtie melodia şi textul primit. Astăzi, Îi mulţumesc că aceste cântari au apărut publicate în “Cântările Harului”, volumul 1.

 

 

Cine sunt eu?

 

Cu privire la mine, nu am nici o părere bună, tot ce-i bun în viaţa mea nu-mi aparţine, ci este Harul lui Dumnezeu în care am fost cuprins şi eu prin Jertfa Domnului Hristos, şi care m-a purtat de mână din clipa în care am văzut lumina Soarelui.

 

Cu trupul mă trag din parinţi care aveau o stare modestă: mama, Ruxandra Stancu, de pe malul drept al râului Siret, din comuna Ciuşlea, judeţul Vrancea, la 7 km distanta sud de Cosmeşti-Doaga, locul unde au fost luptele cele mari din Primul Război Mondial. Tata, Ionică Moldoveanu era din comuna Movileni, judeţul Galaţi, situată  pe malul stâng al Siretului, vizavi de localitatea Ciuşlea.

 

Izvorul cântărilor şi al versurilor proprii, a fost şi este Scumpul meu Mântuitor Isus Hristos, prin Duhul Său Cel Sfânt, ceea ce El a pus în inima mea privindu-L pe Crucea Golgotei şi “în umblarea mea prin lume”  sub mângâierea şi călăuzirea Duhului Său Cel Sfânt.

 

Cântarea creştină, născută din Adevărul Evangheliei, din răspunsul inimii noastre noi îngenuncheate la picioarele lui Isus Cel Răstignit şi Înviat, este şi trebuie să fie puterea care poartă solia Evangheliei Domnului Isus Hristos, spre lauda lui Dumnezeu şi a Celui ce S-a jertfit pentru mântuirea noastră, a înviat din morţi, pentru ca am fost socotiţi neprihăniţi, îndreptătiţi înaintea lui Dumnezeu - Romani 4:25.

 

 

Cântarea evanghelică, este şi trebuie să fie Cântarea de laudă şi Cântarea duhovnicească, despre care vorbeşte limpede Cartea Sfântă:

 

”Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” - Efeseni 5:19,20;

“Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă, şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.” - Coloseni 3:16. Cântarea evanghelică este o cântare a păcii şi a odihnei, “Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel:  “În linişte şi odihnă va fi  mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” - Isaia 30:15.

 

Cântările izvorâte din Evanghelie sun purtate cu aripile Porumbelului; numai zburând deasupra pământului, a tot ce este pământesc şi firesc, putem să ne bucurăm în El şi putem purta Solia Lui:

 

“Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile Porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele Lui sunt de un galben auriu” – Psalmul 68:13.

 

 

Aceste “aripi ale Porumbelului” au umbrit întotdeauna, prin harul Tatălui Ceresc, pe toţi cei ce I-au cântat lui Dumnezeu o “cântare nouă ca David”, o cântare nouă dintr-o viaţă nouă, o cântare cursă din aurul înţelepciunii lui Dumnezeu, prin strălucirea Dragostei Lui.

 

Cântarea duhovnicească este un dar al Duhului Sfânt, e un mare har care trebuie să bucure Cerul şi pământul. Acest dar este pândit de marele vrăjmaş, diavolul, care caută tot timpul să-l abată pe om de la adevarata ţintă, care este slăvirea lui Dumnezeu, şi să dea cântării creştine înfăţişarea veacului de acum prin duhul lumesc exprimat printr-un ritm sălbatic şi un anumit fel, linguşitor şi prefăcut  de a intona sunetele, care nu se deosebeşte cu nimic de felul lumii. Muzica “contemporană” religioasă nu mai atinge ţinta, adică nu mai aduce slavă lui Dumnezeu, nu cercetează sufletul, nu mişcă inima şi duhul spre adevarata viaţă creştina – Viaţa Domnului Isus, viaţă de rugăciune, de închinare şi de meditare la adevărurile Evangheliei. Muzica “contemporană” aşa zis creştină  mişcă picioarele, trupul şi firea pământească spre o trăire uşuratică, lipsită de pocăinţă şi evlavie în faţa lui Dumnezeu. Este doar plăcere, exaltare şi distracţie pentru firea pământească, care distrage pe om de la cugetarea adâncă, de la cercetarea Duhului Sfânt, de la Cuvântul lui Dumnezeu şi de la bucuria părtăşiei cu Tatăl Ceresc,  cu Hristos Cuvântul  prin Duhul Sfânt.

 

”Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” – 1Ioan 2:6.

 

Sunetele, ca şi literele, muzica şi cuvintele, sunt folosite fie de Dumnezeu, fie de diavolul.

 

 

 

Desigur, oamenii născuti din nou din Sămanţa Cuvântului lui Dumnezeu  prin învierea Domnului Isus ,dacă rămân tot timpul sub călăuzirea Duhului Sfânt, dezrobesc, eliberează muzica, o dezbracă de felul lumesc, de ritmurile şi duhul de muzică uşoară, de estradă şi cabaret, şi o pun în întregime  în slujba Domnului, într-un duh profund evanghelic.

 

Astfel, cântarea duhovnicească trebuie să răspândeasca mireasma lui Hristos, atât în locurile cereşti, cât şi aici, jos pe pământ, aici unde Hristos a pătimit, S-a jertfit şi ne-a mântuit pe noi.

 

“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou din morţi prin învierea lui Isus Hristos la o nădejde vie” – 1 Petru 1.3

 

“Fiincă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” - 1 Petru 1:23.

 

 

 

Foarte adevărat a spus Charles Spurgeon despre cântarea creştină:”Cântările care nu sunt vorbirea inimiii credincioase, jignesc urechea lui Dumnezeu… Cântarea care nu zideşte, dărâmă.”

 

Un cuvânt interesant a zis şi Platon despre muzică: ”Lasaţi-mă să fac cântarile unei naţiuni şi nu îmi pasă cine le face legile”

 

Cine a ieşit de sub stăpânirea păcatului şi a trecut complet  sub stăpânirea sfinţeniei, sub stăpânirea lui Dumnezeu, prin naşterea din nou, poate cânta lauda Domnului, care este o “ardere de tot”, adică renunţarea la propria lui viaţă, punând-o pe altarul de jertfă al Lucrării Domnului Isus.

 

Ca să cânţi Domnului, trebuie mai întâi să fii lumină în toată fiinţa ta.

 

Întunericul este duşmanul cântării duhovniceşti, pentru că este duşmanul lui Dumnezeu, iar când încep cântările de laudă prin Duhul Sfânt, duhurile vrăjmaşe, împotrivitoare, vrăjmaşii Domnului şi ai noştri fug în orice număr ar fi ei, şi orice putere ar avea ei.

 

 

 

Numai o inima vie prin Duhul lui Dumnezeu, stăpânită deplin de Mântuitorul Hristos, cum era inima psalmistului David, poate cânta spre lauda lui Dumnezeu, şi poate izgoni duhurile şi puterile vrăjmaşe, cum a cântat el când împăratul Saul era stăpânit de duhurile chinuitoare.

 

Muzica rock, aşa-zisul “rock creştin”, în fapt o muzică satanică, toceşte simţurile celor ce o ascultă, amorţeşte prin “veninul diavolului” şi poartă acele suflete spre moarte, spre o închinare idolatră şi satanică către vrăjmaşul lui Dumnezeu. Această “muzică” este purtată de un duh străin, ea stârneşte senzaţii în trup, şi pune stăpânire pe duhul tinerilor în primul rând.

 

Esenţa muzicii e însăşi esenţa cosmică…Structura intimă a Universului este de structură vibratorie. Vibraţiile  sunt în elementele constructive  ale Cosmosului, şi la fel sunt şi în elementele construtive ale muzicii.

 

Vibraţii deci, nu zgomote, tunetul e un zgomot, ca şi tobele muzicii de astăzi.

 

În toate timpurile au fost două tipuri de muzică pe pământ: muzica lumească şi cântarea duhovnicească. Cum se deosebesc aceste feluri de muzică?

 

”Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” - Romani 8:9.

 

Astfel omul născut din nou poate să deosebească Binele de rău şi nu le amestecă niciodată,trebuie lepădare de sine, rugăciune, post, cercetarea Scripturilor şi sfătuirea cu fraţii mai în vârstă, cu experienţă duhovnicească.

 

Din tot ce facem noi, urmaşii Mântuitorului, trebuie să se vadă limpede El, Domnul Hristos, Capul Bisericii Vii, care este Trupul şi Mireasa Lui, alcătuită din cei ce-l urmează aici şi în Cer, oriunde va merge El.

 

Trupul Său, Biserica trebuie să  arate o cale limpede care este calea Duhului, calea lui Hristos Cuvântul, căci nu Biserica, sau un cult, este calea, ci ea este chemată să umble pe Calea Cuvântului lui Dumnezeu, spre slava Lui şi a lui Dumnezeu Tatăl, prin Duhul Sfânt.

 

“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

Ioan 14:6.

 

Slăvit să fie Domnul Isus în veci de veci !

 

“Cântările Domnului” de Nicolae Moldoveanu


Slava slava slava Tie

 

 

Slavă, slavă, slavă, slavă Ţie,

Dumnezeu şi Tatăl nostru sfânt,

căci Tu ne-ai iubit şi ne-ai mântuit,

dând pe Fiul Tău pe pământ.

 

Refren:

Toate-Ţi cântă, Doamne, slavă Ţie,

toţi acei iertaţi prin Isus,

noi Te vom slăvi, slăvi-n vecie

pentru harul veşnic ce-ai adus.

 

Slavă, slavă, slavă, slavă Ţie,

noi cântând Ţi-aducem neîncetat,

căci din Tine avem harul să putem

duce-un trai plăcut şi curat.

 

Slavă, slavă, slavă, slavă Ţie,

Dumnezeu şi Tatăl nostru bun,

căci vei fi-n vecii har şi bucurii

celor ce cu drag Tată-Ţi spun.