Cine ar putea opri Vântul?
Pr.Iosif Trifa, Vântul Cel Ceresc
Cei ce cred că pot opri Vântul Cel Ceresc
Vântul unde voieşte suflă ... iar unde voieşte să sufle El, acolo nu există putere omenească ce ar putea opri suflarea Lui.
A încerca să opreşti suflarea Vântului Ceresc, însemnă a încerca să te lupţi contra lui Dumnezeu.
Eu mă gândesc aici şi la Mişcarea Oastei Domnului. Câte atacuri a primit această Mişcare ! Şi prin toate a răzbit pentru că prin ea suflă Vântul Cel Ceresc.
În anul 1927, ministrul de Interne dăduse ordin pe toată ţara contra Oastei Domnului:
„Domnule Prefect! Am onoarea a vă face cunoscut că în anul 1927, a luat fiinţă o nouă “sectă” religioasă, intitulată «Oastea Domnului», condusă de Iosif Trifa din Sibiu, care publică reviste şi broşuri de propagandă pentru noii adepţi şi ar avea până în prezent câte zece sectanţi în fiecare judeţ. Vă rugăm să luaţi măsuri. Inspectoratul General de Siguranţă."
A putut face ceva acest ordin? A putut opri Mişcarea Oastei? Da, de unde, dimpotrivă, Oştirea Domnului a crescut în acel an cu încă zece mii de luptători.
Eu îi scriam atunci, prin Foaie, domnului ministru: “Domnule ministru! V-aţi luat la harţă cu „Vântul"..., faceţi cercetare contra „Vântului". Dacă credeţi că puteţi opri Vântul să nu sufle „încotro vrea" - apoi, desigur, veţi putea opri şi Oastea Domnului.”
Oastea Domnului a ieşit dintr-o suflare a Duhului Sfânt, şi câtă vreme trăieşte din această suflare, orice atacuri s-ar da contra ei (pe faţă sau pe ascuns) sunt şi vor fi zadarnice.
Şi atacuri va avea până la sfârşit.
„Vântul" Duhului Sfânt, multora nu le place.
Dintr-o parohie din nordul Ardealului s-a făcut arătare (reclamaţie) contra noastră.
„Am avut linişte în comună - spunea reclamaţia - până n-a venit Oastea Domnului, dar, de când a venit Oastea Domnului, ni s-a tulburat liniştea".
Desigur, „liniştea" din comună era liniştea „văilor morţii" ... era „liniştea" unei vieţi păcătoase, oamenii îşi vedeau în pace de beţii, de chefuri, înjurături şi alte păcate.
Iar Oastea Domnului cu „Vântul" ei a tulburat această „linişte".
Însuşirea Vântului Ceresc tocmai aceasta este: El trezeşte în oameni marile întrebări ale mântuirii sufleteşti.
Când începe a sufla Vântul Cel Ceresc, ca şi în Ziua Cincizecimii, oamenii păcătoşi încep a se întreba: „Fraţilor, ce să facem, ca să ne mântuim?" - Faptele Apostolilor 2:37.
Vai de locul şi comuna unde nu-i nimeni să dea răspuns la acest vuiet al Duhului Sfânt !
Vai de locul unde nu sunt „apostoli", să dea un răspuns la acest „Vuiet" ...
Şi vai de locul pe unde „apostolii", în loc de răspuns la acest „Vânt", umblă cu „arătări" (reclamaţii) contra Oastei Domnului !
Reclamaţia ar trebui făcută nu contra Oastei Domnului, ci contra Vântului Ceresc. Vântul Cel Ceresc nu place multora. El tulbură „comoditatea" şi “liniştea” oamenilor.
Nici cu „Siguranţa"(Securitatea Statului), nici cu ordine, reclamaţii, nici cu orice fel de atacuri, nu poate opri cineva Vântul Cel Ceresc să nu sufle acolo unde vrea El.
Slăvit să fie Domnul !
Vântul Cel Ceresc, Pr.Iosif Trifa
Fraţi ostaşi, porniţi la luptă
Fraţi ostaşi, porniţi la luptă
cu nădejde-n Cel din cer,
înaintea noastră merge
Cel ce vina lumii şterge,
deci priviţi cu toţii Sus!
|: Calea lui Satan e ruptă,
înainte, fraţi, la luptă,
înainte, cu Isus!... :|
Trecem azi prin grele clipe,
vom avea de suferit;
dar ostaşul e să lupte
şi să meargă înainte,
cu privirea la Isus.
|: Moartea cade, iadul plânge,
Satan mâinile îşi frânge,
dar nainte cu Isus! :|
Nu ne înspăimântă moartea,
frica a pierit din noi.
Înainte tot poporul
cu Isus Biruitorul,
înainte cu Isus!
|: Cine vrea să lupte: vie!
iar fricoşii să rămâie;
noi, nainte cu Isus! :|
Lipsa nu ne înspăimântă,
suferinţa, nici atât.
Cine e ostaş să vie,
trădătorii să rămâie,
noi luptăm pentru Isus!
|: Ţelul nostru şi tot dorul
e Isus Biruitorul –
înainte cu Isus!... :|
Lupta noastră grea-i de-acuma;
vom avea de dus nevoi;
însă cât trai-va unul
nu ne-om da nicicând napoi,
ci vom merge cu Isus.
|: Cine e ostaş să vie,
trădătorii să rămâie,
noi, nainte cu Isus! :|