Marea zi a împăcării, ”Yom Kipur”

Preot Iosif Trifa

Miezul, fiinţa creştinului este Jertfa Crucii. Această Jertfă, trece ca un fir roşu prin toate Scripturile şi prin toată Biblia. De la mielul lui Abel, până la Mielul din Apocalipsa, toate paginile Bibliei sunt stropite mereu cu Sângele Mielului. În imaginile de mai jos sunt şase imagini biblice care Îl arată pe Isus Cel Răstignit.

Sus, la stânga este jertfa adusă de Avraam, la dreapta este marele preot al Salemului Melhisedec, în mijloc, la stânga este şarpele de aramă înălţat pe lemn în pustie, la deapta este Mielul din Apocalipsa. Jos la stânga este mielul de jertfă pascal din Egipt, iar jos la dreapta este reprezentată mana din pustie, şi toate acestea vesteau Jertfa crucii de pe Golgota.

Aşa este şi cu călătoria spre Canaan, de la începutul şi până la sfârşitul ei, ea ne arată mereu Jertfa crucii Mântuitorului Hristos în diferite asemănări şi icoane. Ea ne învaţă şi ne spune mereu că nu putem face nici un pas spre Canaanul cel ceresc fără Jertfa Mântuitorului de pe Golgota.

De câte ori evreii se împiedicau în călătoria lor de la ieşirea din Egipt spre Canaan, Dumnezeu le arăta un simbol, o icoană a Golgotei şi poporul era izbăvit şi putea înainta mai departe. Astfel este icoana cu Mielul care a rupt robia din Egipt (robia lumii), astfel este Stânca din care a ţâşnit apa din pustie(”Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea”-Ioan 7:37). Astfel este mana care a venit din cer, şarpele din pustie, sunt tot atâtea icoane atât de vii ale Golgotei.

S-ar putea spune că drumul israeliţilor prin pustie a fost plin de cruci, a fost plin de popasuri în care Domnul prin Moise strângea poporul din căile rătăcirii în jurul crucii Sale şi îl pleca din nou la drum.

Dar pe lângă aceste icoane, în călătoria spre Canaan mai este ceva care arată în chip luminos crucea şi Jertfa Golgotei. acolo sunt jertfele cele multe de care sunt pline cele cinci Cărţi ale lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, şi Deuteronomul, toate acele jertfe închipuiau Jertfa cea mare de pe dealul Golgota.

Îndeosebi Cartea Leviticul este plină cu astfel de simboluri. Aici se află şi minunata icoană cu ziua cea mare a împăcării ”Yom Kipur”, foarte potrivită pentru praznicul cel mare al împăcării noastre prin răstignirea Domnului.

Ziua împăcării din Vechiul Testament se află la Levitic capitolul 16. Domnul a zis:

”Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: odată pe an să se facă ispăşire pentru copii lui Israel, pentru păcatele lor.”

Levitic 16:34.

Această zi de ispăşire şi de împăcare se ţinea în a zecea zi a luii tisri (octombrie), şi se chema Yom Kipur, prazniculîmpăcării.

Ispăşirea se făcea astfel: se lua un ţap viu şi marele preot punea mâinile pe el şi mărturisind peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit, le punea pe capul ţapului. Iar acest ţap încărcat cu păcatele poporului era apoi izgonit în pustie spre pieire.

”Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit.”

Levitic 16:22.

Marele preot intra apoi în cortul mărturiei, odată pe an, şi jertfea miei şi viţei ca jertfă de ispăşire.

Levitic 16:23-28.

Ţapul ispăşitor din Vechiul Testament Îl reprezintă pe Mântuitorul nostru Isus Hristos. Pe El L-a încărcat Dumnezeu cu toate păcatele noastre şi L-a trimis pentru noi la Golgota pe crucea răstignirii.

El a luat asupra Sa toate păcatele noastre.”De aceea şi Isus ca să sfinţescă norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.”

Evrei 13:12

”Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Isaia 53:4,5.

Mielul pe care îl jertfea marele preot după izgonirea ţapului în pustie, era deasemenea icoana Jertfirii de pe cruce. ”Aţi fost răscumpăraţi cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

1 Petru 1.19.

Şi apoi şi marele preot era tot chipul Mântuitorului, ”Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat odată pentru totdeauna în Locul preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.”

Evrei 9:11,12.

Vedeţi dar ce minunată legătură se află între Vechiul şi Noul Testament. Ţapul ispăşitor, mielul de jertfă, şi marele preot din ziua împăcării din Vechiul Testament, ne arată toate pe Isus Mântuitorul şi Răscumpărătorul din ziua Împăcării Noului Testament.

Golgota, răstignirea Domnului este marea zi a împăcării, vinerea mare e marea zi a împăcării Noului Testament. Răstignirea Domnului e ziua cea mare care strigă:”S-a săvârşit...” El ne-a răscumpărat cu sângele Lui...totul s-a făcut pentru noi şi mântuirea noastră.

Dar această zi are mare însemnătate de mântuire numai dacă ne punem întrebarea: Cum stăm noi faţă de ea?...

”Dumnezeu a voit să împace totul cu Sine prin Isus Hristos făcând pace cu noi prin sângele crucii Sale.”

Coloseni 1:20.

Golgota este pacea lui Dumnezeu, pacea şi împăcarea lui dumnezeu cu noi. Iar noi trebuie să primim această pace sfântă şi mântuitoare precum spune apostolul Pavel: ”Dumnezeu ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Vă rugăm fierbinte în numele lui Isus Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu.”

2Coriteni 5:18.

Marea zi a împăcării este glasul şi chemarea Fiului lui Dumnezeu. ”Am murit pentru voi...am murit pentru iertarea voastră şi pentru împăcarea voastră cu Dumnezeu...Împăcaţi-vă cu Dumnezeu prin sângele crucii Mele.”

Ferice de cei ce primesc această pace sfântă şi trăiesc în ea ca nişte copii ai lui Dumnezeu.

Iubiţii mei fraţi împreună călători spre Canaan, în ziua cea mare a împăcării să ne aducem aminte despre toate câte a făcut nouă Domnul !

Să ne strângem din nou în jurul crucii Sale şi să plecăm din nou la drum în Numele Lui.

În ziua cea mare a împăcării să ne gândim la cuvântul din Isaia unde se zice: ”Dar după ce Îşi va da viaţa ca Jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”

Isaia 53:10,11.

În această sămânţă de urmaşi să fim şi noi şi să trăim şi noi, ostaşii Domnului.

Slăvit să fie Domnul Isus !

”Isus Biruitorul ” 17/1935, Iosif Trifa