Să-L avem pe El la cârma corăbiei şi totul va fi bine.

Am intrat într-un nou an. Cum a fi şi ce vom petrece în noul an nu putem şti. Toate semnele arată însă că nu vom fi scutiţi de furtună.
Cine este înţelept nu aşteaptă până vine strâmtorarea, ci din bună vreme îşi caută un adăpost bun şi sigur.

 

Cine călătoreşte pe mare caută să se asigure cât mai bine pentru vreme de furtună.
Şi oare viaţa noastră nu este şi ea o călătorie pe o mare atât de neliniştită şi periculoasă adeseori.

 

Dar pentru a fi asigurat şi ferit de primejdie, n-ai decât să faci ceea ce au făcut altă dată ucenicii Domnului la marea Ghenezaretului: după ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat pe Isus în corabia în care se aflau. Şi aceasta spre mulţumirea şi mântuirea lor, căci la puţin timp după aceea „s-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie”, aşa că se aflau în mare primejdie. Domnul Isus i-a scăpat însă îndată de orice pericol.

 

Întrebarea cea mai însemnată pentru noi este nu ce ni se va întâmpla în acest an, ci cum ne vom afla noi în faţa celor ce vor veni peste noi.

Să fim împreună cu Domnul. Să-L avem pe El la cârma corăbiei şi totul va fi bine.
Să-L rugăm, deci să vină în corăbioara noastră, să ne încredinţăm Lui şi să trăim în aşa fel încât să nu-L îndepărtăm de la noi. Şi El ne va conduce sigur spre limanul ceresc.

                                                        Ioan Marini„Glasul dreptăţi”, nr.1 / 1938