Păcatul – o prietenie pierzătoare

Nu te juca şi nu glumi cu păcatul, căci te va costa viaţa.

Câţi nu păţesc ca acel îmblânzitor de şerpi dintr-un circ, care crescuse încă de mic şi îmblânzise un mare şarpe, cu care da reprezentaţii înaintea publicului.
De vreo 25 de ani se înfăţişa mereu înaintea celor ce veneau la circ.
Sub privirea lui, şarpele îl asculta în cele mai mici lucruri.
Cel din urmă lucru pe care-l făcea acest şarpe era că, la un semn al stăpânului său, se încolăcea în jurul trupului, până deasupra capului.

După ce oamenii izbucneau în aplauze înflăcărate, şarpele se desprindea încet de pe el.
Într-o seară se auzi un pocnet, urmat de un ţipăt pătrunzător; şarpele îşi strânse stăpânul aşa de tare, încât l-a omorât.

Timp de 25 ani, stăpânul se jucase cu el; acum şarpele îi răpuse viaţa. Ani de-a rândul şarpele păruse nevătămător pentru stăpânul său, dar deodată şi-a luat îngăduinţa să lupte cu adevărat cu stăpânul său şi l-a biruit de tot.
Aşa se întâmplă şi cu păcatul.
Te joci cu el ani de zile, poate chiar toată viaţa, şi tocmai când zici că te-ai obişnuit cu el şi că nu mai e nici o primejdie pentru tine, tocmai atunci îţi aduce moartea.

 

Nu cumva, cititorule, te afli şi tu în ceata aceasta a celor păcătoşi?
O, suflete dragă, ce har mare ţi-a făcut Dumnezeu, că te-a suferit atât de mult!
Va veni timpul când răbdarea Lui se va sfârşi.
El va zice atunci: Destul! Eu vreau s-o sfârşesc cu vrăjmaşii mei şi să mă scap de ei.
Ce uşor îi va fi Lui să vă arunce deoparte şi să vă dea pieirii veşnice.”

                                                              Ioan Marini din cartea “Păcatul”