Cine stă în credinţă iubeşte pe Domnul

Pentru cel credincios, Domnul Isus Hristos nu este o fiinţă cu care nu ştie ce să facă şi al cărei rost în lume să nu-l înţeleagă. Domnul Isus nu este pentru el ceva de a doua mână, ci este Soarele în jurul căruia se mişcă şi se învârt gândurile lui, simţirea lui, voinţa lui, tot ce este al lui.

 

Numele Domnului Isus nu este pentru el un sunet gol, care nu-i spune nimic, ci un Nume plin de înţeles, de putere, de har, de viaţă şi de biruinţă. „Numele Tău este ca o mireasmă vărsată“ (Cânt 1, 3). Domnul Isus este totul: „El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul“, ,,Dumnezeu binecuvântat în veci“ (Rom 9, 5).

 

Fără de El, credinciosul nu poate să trăiască, aşa cum nu poate să trăiască peştele fără apă; cu El însă poate tot. Domnul Isus este lauda lui, bucuria lui, fântâna fericirii lui, steaua nădejdii lui, slava lucrării lui, coroana neprihănirii lui, izvorul sfinţirii lui, pe scurt, totul. Fără Domnul Isus, el n-are nimic: nici pace, nici bucurie, nici nădejde, nici mângâiere în lumea aceasta, nici în cea viitoare. Inima celui ce stă în credinţă bate cu putere pentru iubitul său Stăpân. El este plin de dragostea Domnului Isus. Un astfel de om poate să lase pentru Domnul Isus: case, fraţi, surori, tată, mamă, soţie, copii (Mt 19, 29). Pentru Domnul lui, el poate să-şi jertfească patria (ca misionarul care merge în ţări depărtate de ţara lui), averea, ba chiar şi viaţa… Nimic nu este pentru el prea scump, prea mult, el se socoteşte aşa de neînsemnat, încât dacă Domnul Hristos vrea să se slujească de el, nici nu se gândeşte ce se va alege de el. Îşi dă bucuros orice picătură de sânge pentru slava Domnului Isus. Nici chiar moartea nu poate să-l despartă de dragostea Domnului şi Dumnezeului său.

 

Mai mult, pentru cine stă în credinţă, dragostea către Domnul Hristos este aşa de mare, că-l umple de râvnă pentru slava Lui. Precum odinioară regina Eleonora a îngenuncheat şi a supt otrava din rănile soţului ei, tot aşa cei ce sunt într-adevăr credincioşi îşi lipesc buzele de rănile Domnului Isus, răni pe care I le fac aceia care-L ocărăsc sau Îl batjocoresc în vreun fel şi sunt gata să primească ei înşişi otrava, adică să fie ei înşişi ocărâţi şi dispreţuiţi, numai Numele Domnului Isus să nu fie atins şi vorbit de rău. Pentru Domnul Isus, ei sunt gata să şi moară, numai numele Lui să fie slăvit şi împărăţia Lui, mărită.

 

Ce zici tu de asta? Cum ţi se par aceste lucruri? Cum stai tu în ce priveşte iubirea faţă de Domnul Isus? Cum I-ai slujit tu până în ceasul de-acum? Ce te-a costat pe tine credinţa în Domnul Isus şi Jertfa Sa? Ce ai suferit tu pentru El? Arde inima în tine pentru El şi este ea plină de iubire? Ce simţi tu când este rostit numele Lui?

 

Să răspundă cugetul tău! Şi dacă vezi că inima îţi este rece şi fără iubire faţă de Domnul Isus, dacă vezi că Domnul Isus nu este totul pentru tine, dacă legătura ta cu El nu te-a costat nimic şi că El n-a fost şi nu este totul pentru tine, atunci ai dovada că nu stai în credinţă.

 

Cum stai tu, fratele meu? Cum stai tu, sora mea? Eşti tu un om care crezi cu adevărat în El sau eşti un făţarnic?

                                                        Ioan Marini “Gânduri creştine”