Cutremuratu-s-a Pamantul!

Cutremuratu-s-a pământul, scârbit de-al lumii greu păcat,

pe Cel ce-a sângerat veşmântul al nopţii astru întristat

şi soarele-a fugit cu groază în umbra negrei nopţi ascuns

pe-al vieţii Soare să nu-L vază pe Cruce atârnat străpuns.

 

Văzduhul tot cu ploi de lacrimi pe-al Cerului Stăpân jelea

şi numai omul prins în patimi nepăsător sărbătorea;

Sărbătorea o liberare de-un incomod acuzator

crezând că va avea scăpare şi că va fi biruitor.

 

O,numai omul pentru care trimis-a Cerul ce-avea sfânt

orbit în ura cea mai mare îngroapă Cerul în pământ;

O,dulce vreme a iertării să nu te duci aşa curând

chiar dacă tronul nepăsării tot pare neclintit şezând.

 

Căci Golgota mai este încă limanul sfânt şi glorios

şi-a lumii nepăsare-adâncă pe Cruce-a ispăşit Hristos.

Cu cât mai greu calvar urca-va spre ceruri câte-un păcătos

cu atât mai mare va fi slava, Biruitor e-n veci Hristos!