Nu va fi belsug de-a pururi

Nu va fi belşug de-a pururi nici tot mesele-ncărcate,

vor veni şi ani de lipsuri şi de căi întunecate.

 

Ce-i face-n suferinţă... dacă-astăzi nu-ţi aduni

răbdare prin credinţă şi Har prin rugăciuni ?

 

Nu vor fi mereu părinţii să muncească şi să strângă,

vine-o zi ca-n casa goală, singuri ochii tăi să plângă.

 

Nu va fi tot libertate, tot senin şi sărbătoare,

vor veni şi zile aspre cu furtuni şi cu-ncercare.

 

Nu vor fi mereu tot alţii ca să-ţi poarte grija-n toate,

în curând vei geme singur sub întreaga-ţi greutate.

 

Nu vei fi tot împreună cu mulţimi şi cu cântare,

vin şi despărţiri pe lume, sunt şi pribegii amare.

 

Nu vei fi mereu tot tânăr nici tot sănătos şi bine;

Ce vei face-atuncea dacă nu ai pe Dumnezeu cu tine ?