Doamne bucuros e omul

Doamne, bucuros e omul căruia Tu-i dai nălţare,
când puternică scutire şi-ajutorul Tău i-l dai;
câtă veselie-i face sfânta Ta ajutorare,
căci îi împlineşti dorinţa şi-asculţi cererea din grai.

L-ai întâmpinat cu daruri de slăvită fericire
şi i-ai pus pe cap cunună de-aur scump şi strălucit.
Îţi cerea viaţă lungă – şi i-ai dat-o moştenire;
viaţa pentru totdeauna – şi pe veci i-ai dăruit.

Mare-i slava lui în urma sprijinului dat de Tine,
Tu pui peste el a’ Tale străluciri şi Slava Ta,
îl faci pricina atâtor binecuvântări de bine
şi naintea Feţei Tale veşnic îl vei bucura.

El în Domnul se încrede, că-n veci tare El îl ţine,
cu-a Ta Dreaptă pe toţi răii şi vrăjmaşii Tăi i-alungi,
când ai să Te-arăţi, în flăcări ei vor fi-aruncaţi de Tine,
în mânia Ta-i vei pierde pentru veacurile lungi.

Vei stârpi a lor sămânţă între neamurile toate,
uneltirea ce-au urzit-o nu va izbuti nicicând,
vei ţinti în ei cu arcul şi cu trăsnete-i vei bate…
Doamne, nalţă-Te puternic – şi Te vom slăvi cântând!