Pe malurile raurilor triste

Pe malurile râurilor triste, pe malul apelor din Babilon,
acolo am şezut şi-am plâns cu jale, când ne-am adus aminte de Sion.

În sălciile din ţinutu-acela, noi harfele, plângând, le-am atârnat;
Acolo, toţi chinuitorii noştri să le cântăm cântări, au aşteptat.

Cum Doamne să putem cânta noi oare, cântările Sionului iubit?
A Domnului cântări neprihănite, pe un pământ străin şi nedorit?

De te-aş uita, Ierusalime, să-şi uite a ei destoinicie dreapta mea!
De cerul gurii, limba-mi să lipească, de nu-mi va fi la tine inima!

Adu-Ţi aminte Doamne, Doamne adu-Ţi aminte! De ai Edomului stricaţi copii,

ce-n ziua când plângeam Ierusalimul, strigau toţi: - Radeţi-l din temelii!

Traian Dorz