Cand se lasa inserarea

 

Când se lasă înserarea şi Te-aştept să vii 

revederea Ta îmi umple zările pustii, 

ce plăcut mă iai de mână şi mă ţii aşa 

liniştind învolburarea din fiinţa mea. 

 

 

Mângâierile din glasul gurii Tale-mi sunt 

liniştea şi înbărbătarea pentru drumul sfânt, 

bucuria mea se face lacrimă şi vis 

lângă Tine văd tot drumul cerului deschis. 

 

 

Când îţi sorb din ochi seninul, ochii mei lucesc 

şi n-am decât două şoapte: Te iubesc, iubesc ! 

vino Dulce pe cărarea care duce sus 

Casa noastră cea de aur are Steagul pus.

Traian Dorz