O ce frumoasa esti iubito Biserica Mireasa Mea

O, ce frumoasă eşti, Iubito, Biserică, Mireasa Mea!

Ce minunate-s ale tale podoabe ce te fac aşa!

Ce minunată ţi-e credinţa păstrată-n cugetul smerit,

curată, sinceră, adâncă şi-aceeaşi până la sfârşit!

 

O, ce frumoasă ţi-e Nădejdea ce nu s-a clătinat nicicând;

prin orişice-ncercări aceeaşi tărie şi-ndrăzneală-având!

Ce îngerească ţi-e iubirea ce lângă Mine te-a ţinut

în dulcea, negrăit de dulcea unire de la început!

 

Ce sfântă ţi-este curăţia din dulcii, limpezi ochii tăi

ce n-au privit nicicând pe nimeni căzuţi, dispreţuiţi şi răi!

Ce mişcătoare umilinţa, asemeni Crinului rănit,

ce-şi dăruie mai mult mireasma cu cât e şi mai mult zdrobit!

 

Ce îndelungă ţi-e răbdarea ce te-a-nvăţat să lupţi şi blând

iertând, să suferi pân’ la moarte şi să nădăjduieşti crezând!

Ce înduioşătoare-i mila ce te-a plecat spre cel lovit

să mângâi, să ajuţi, să dărui nemustrător, tăcut, simţit…

 

Ce-mbelşugat şi dulce-i rodul cu-atâtea lacrimi semănat,

altarul miilor de jertfe ce strălucit e-ncununat!

Ce fericit e-mpodobită în totul tot făptura ta!

O, ce frumoasă, ce frumoasă eşti tu pe veci, Mireasa Mea!

Traian Dorz