A cui mai esti

A cui mai eşti tu, dulce cântare-n care toţi

îşi află sân şi lacrimi de mamă sau de soţ?

Când toţi te uită-n clipa când şi-au ajuns un ţel,

tu mai rămâî a Celui ce plânge singurel...

 

A cui eşti tu durere, de care fraţii fug?

A cui rămâi tu - Cruce, tu - sarcină şi jug?

Când vine vremea Jertfei şi-n lacrimă înoţi,

tu mai rămâi a Celui ce-ndură pentru toţi...

 

A cui eşti Tu, Iubire, ce plângi pe străzi pustii,

căutând pierdute mame, căutând pierduţi copii?

Când pofta şi cruzimea ucid tot ce-i curat,

tu mai rămâi a Celui ce suferă uitat...

 

Al cui mai eşti Tu, Dulce Mântuitor Străpuns,

când chemi spre nicăierea şi-aştepţi un nerăspuns?

Când gheaţa şi sfidarea Ţi-s cuie de oţel,

Tu mai rămâi a celui ce suferă la fel...

Traian Dorz