De n-ai fi Tu

De n-ai fi Tu n-ar fi nici ziua cu toate razele-i divine,

nici semănatul, nici culesul, căci toate sunt şi cresc prin Tine.

 

De n-ai fi Tu n-ar fi nici seara, cu dulci întoarcerile-acasă,

nici toamna şi nici primăvara, căci totul mâna Ta ne lasă.

 

De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu, n-ar fi nicicând vreun bine,

căci harul tot, căci harul tot, Isus e numa-n Tine!

 

De n-ai fi Tu n-ar fi nici noaptea cu odihnirea-înoitoare,

nici trecerea ce primeneşte, căci toate sunt a Ta lucrare.

 

De n-ai fi Tu n-ar fi nici sorii, nici dimineaţă şi-nviere,

nici tinereţea, nici cântarea, căci tuturor eşti Tu putere.

 

Dar toate-acestea, toate, toate şoptesc şi strigă spre-orişicine,

c-ai fost, că eşti şi vei fi veşnic Frumos şi Adevăr şi Bine!