O Doamne-n Tine eu ma-ncred

O Doamne-n Tine eu mă-ncred, să nu fiu de ruşine,
mă scapă Tu-n dreptatea Ta şi nu uita de mine!

Ascultă-mă şi-mi fii mereu o Stâncă-ocrotitoare,
căci Tu eşti Cetăţuia mea şi Stânca mea cea tare!

 

Tu mă povăţuieşti mereu pentru-al Tău Mare Nume
şi-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău prin lume.

O, scoate-mă din laţu-ntins de-ai mei vrăjmaşi în cale,
Tu eşti Ocrotitorul meu cu aripile Tale!

 

În Mâna Ta mi-ncredinţez eu duhul pe dreptate,
Tu mă vei izbăvi pe veci o, Doamne-Adevărate.

Urăsc pe cei ce se-alipesc de idolii din lume,
ci-n Dumnezeu mă-ncred mereu şi-n Marele Său Nume.

 

O, fă-mă să mă-nveselesc de marea Ta-ndurare,
că vezi neliniştea ce-o am şi-mi ştii vina cea mare!

La cei vrăjmaşi nu mă vei da, ci da-mi-vei largă cale,
ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu şi-n jale!

 

Mi-s sufletul şi trupul meu topite de-ntristare,
mi se sfârşeşte viaţa-n plâns şi anii-n suspinare.

Puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele,
a’ mele oase putrezesc de chinurile grele. (…)

 

Eu în nechibzuinţă-am zis: „Sunt izgonit de Tine…“
dar Tu-auzit-ai ruga mea strigată cu suspine.

Iubiţi-L dar pe Domnul toţi cei câţi El vă iubeşte,
căci El pe cei buni va iubi, pe mândri pedepseşte! (…)

versificare Traian Dorz
muzica Nicolae Moldoveanu