Întro vineri ca aceasta

 

 

 

Într-o vineri ca aceasta drumul Golgotei suiai,

Crucea lumii-ntregi pe umeri şi pe suflet o purtai,

 

Jertfa Ispăşirii mută ai primit să fii făcut,

nimeni n-a vorbit ca Tine, nici ca Tine n-a tăcut.

 

Sfintele femei cu lacrimi Te-nsoţeau nemângâiat,

Tu plângeai Ierusalimul, mult răbdatul pom uscat.

 

Faţa Ta ştergând-o una, peste vălul ei de in,

Ţi-ai lăsat pe totdeauna urma Chipului de chin.

 

Cirinenu-Ţi duce Crucea, ultim ajutor duios,

sus, întins pe Cruce sângeri, sub ciocanul nemilos.

 

Spre vrăjmaşii Tăi, spre Mama, spre tâlharul pocăit,

rugăciune  şi Iubire şi iertare-ai dăruit.

 

Cu oţet în loc de apă, lumea-Ţi răsplăteşte-amar,

Omul moare, Dumnezeul străluceşte plin de har.

 

Slavă îndelungii Tale suferinţe şi răbdări,

Dumnezeul nostru Jertfa veşnicei răscumpărări!

---