Ni s-au dus cu vremi apuse

Ni s-au dus cu vremi apuse bucuriile şuvoi,

prietenii, frăţii de-o clipă ce-am crezut

pe vecii că se-nfiripă ni s-au dus aşa de-n pripă, au trecut,

şi-n al lacrimii şuvoi,

ai rămas, ai rămas, ai rămas doar Tu Isuse,Tu cu noi, Tu cu noi.

 

Fraţi de amintiri nespuse din cerescul Tău război,

fraţi de care strâns ne leagă dor şi gând,

din Frăţia ce ne-ncheagă câte unul se desleagă rând pe rând

şi-n al Tău ceresc război,

mai rămâi, mai rămâi, mai rămâi doar Tu Isuse, Tu cu noi, Tu cu noi.

 

Şi-alte prietenii aduse de s-ar duce iar napoi,

dacă fraţi de-ai noştri iară ne-ar lăsa,

ca să scape de ocară şi de ura lumii-amară ar pleca,

orişicâţi vor da-napoi,

Te rugăm, Te rugăm, Te rugăm rămâi Isuse Tu cu noi,Tu cu noi, Tu cu noi.

 

Traian Dorz