Iubite cand vei fi departe
Iubite, când vei fi departe, de sori şi de lumini încins,
adu-ţi aminte, prima rază, în suflet, cine ţi-a aprins.
Când vei fi-ajuns pe culmea naltă spre care-ai vrut şi te-ai luptat,
adu-ţi aminte mâna care la primii paşi te-a ajutat.
Când vei fi-ajuns stăpân pe harul cereştii lumi de melodii,
adu-ţi aminte cine-n suflet ţi-a scris întâile-armonii.
Când vei fi-ajuns cu-ntreg hotarul vieţii tale înflorit,
adu-ţi aminte ochii care întâii crini ţi-au răsădit.
Când Dragostea-ţi va umple viaţa cu tot cuprinsu-i minunat,
adu-ţi aminte sânu-acela ce te-a-ncălzit şi legănat.
Adu-ţi mereu, adu-ţi aminte şi niciodată nu uita,
cât preţ, ce jertfe şi ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta.