Ai mila de mine, ai mila Isus

 

 

Ai milă de mine, ai milă, Isus

ascultă-mă ziua şi noaptea, şi seara,

tot dorul din suflet plângând Ţi l-am spus,

şi totuşi întruna îi creşte povara.

 

Mă-nconjură valuri şi flăcări mă-ncing,

şi-n faţă, cât zarea, se-ntinde pustia,

ai milă de mine, Isuse, să-nving

când fiarele urlă şi vine urgia.

 

Străină mi-e casa, străini mi-s ai mei,

cu ură-mi răscumpăr iubirea de Tine;

când inima-şi pierde puterile ei,

ai milă, ai milă, Isuse, de mine!

 

Departe-i Izvorul, şi setea mi-e grea,

departe-i alinul, şi inima-i pară;

ai miă, Isuse, de dragostea mea

când ziua i-e noapte şi zorii i-s seară.

 

Aşează-mi, Isuse, al Crucii sărut

pe frunte, pe buze, pe ochii cu rouă

şi-mi binecuvântă sub dulcele Scut

iubirea din una şi crucea din două.  

---