Nu-i nimeni mai dator ca mine

Nu-i nimeni mai dator ca mine,
Isus, Mântuitorul meu!
Căci nimeni altul, de la Tine,
n-a mai primit atât cât eu!

Mie Tu mi-ai dat har aşa bogat;

O, cât sunt dator, Scump Mântuitor,

sunt cel mai dator, Drag Mântuitor!

Din câte oi pierdute-odată
aveai căzute cel mai jos,
eu am fost cea mai depărtată,
pe mine cel mai greu m-ai scos!

Din câţi fii rătăciţi în moarte
au părăsit pe Tatăl Bun,
eu mă dusesem mai departe
şi eu trăisem mai nebun.

Din câţi Ţi-au fost datornici Ţie,
Stăpâne Sfânt şi Prea-ndurat,
n-a trebuit să ierţi cât mie,
eu cel mai mult Ţi-am datorat.

Şi totuşi, Doamne,-atât cât mie
la nimeni parcă n-ai adus…
O, ce datornic pe vecie
Ţi-s eu, Preascumpul meu Isus!