Vino-acum la Hristos

În zadar se mai grăbeşte

cel ce pleacă prea târziu,

alergarea lui sfârşeşte

cu un strigăt în pustiu.

 

Pentru Mântuirea ta,

nu mai sta, nu mai sta!

Pentru Cerul tău frumos,

vino acum, vino acum la Hristos!

 

În zadar se mai frământă

cel ce n-a vrut când putea,

mila şi chemarea sfântă

îşi-are vremea ei şi ea.

 

În zadar se mai căieşte

cel ce-a ars ce n-are preţ,

râsul clipei îl plăteşte

plânsul veşnicei vieţi.

 

În zadar va plânge-odată

vremea harului de-acum,

cel chemat cu-atâtea lacrimi

dar nu-i pasă nicidecum.

 

Câtă vreme încă este

Cale şi prilej şi har,

nu uita de toate-aceste,

căci curând va fi-n zadar !