Am fost o harfa plangatoare

 

 

Am fost o harfă plângătoare, ce-am prins în faptul unei seri
pe-a’ mele strune-ncepătoare să plâng lumeştile dureri.

 

Dar într-o dulce primăvară, când codru-i plin de muguri deşi,
când pe cărări ninsese iară cu-o albă floare de cireş,

 

o Mână S-a atins de strune, şi-n taina liniştii din lunci,
un cântec a pornit să sune cum nu cântasem pân-atunci.

 

Ani mulţi mi-am legănat întruna, pe-al melodiei sfânt ecou,
când, notă după notă, struna cânta, de-acum, un cântec nou…

 

Din clipa cea de mângâiere, în mai mulţi spini am stat şi-apoi,
dar n-am mai plâns de-a mea durere nici de-ale lumii mari nevoi,

 

ci-n rugăciune şi-n cântare, cu inima şi gândul Sus,
am scos din fermecata strună cântări şi psalmi pentru Isus!

Traian Dorz

---