Cat m-ai chemat Isuse
Cât m-ai chemat, Isuse, prin anii mei pierduţi,
dorind să-mi dai lumină, voind să mă ajuţi;
eu Ţi-am simţit iubirea chemând necontenit,
dar prea târziu Isuse şi prea greu am venit...
O, iartă-ntârzierea mea şi fă s-o pot răscumpăra...
Ţi-am auzit Cuvântul şi parcă-nţelegeam,
dar ca-ntr-o-nvăluire de negură eram;
mă-nduioşa iubirea-Ţi, m-ardea un dor tăcut,
dar prea târziu Isuse şi prea greu am crezut.
Azi, când trăiesc minunea acestei dulci iubiri,
când ştiu că nu-i o astfel de slavă nicăieri,
nu-mi plâng mai cu durere ca timpul meu pierdut;
O, prea târziu, Isuse şi prea greu am crezut...