Din zorii zilei mele in lanul Tau m-am dus

 

 

Din zorii zilei mele, în lanul Tău m-am dus

culegător de spice, aşa cum Tu mi-ai spus.

Cântau secerătorii; eu îi urmam tăcut,

sfios şi singuratic şi lăcrimând ca Rut.

 

Prin tot zăduful zilei, sub soarele arzând,

cu fruntea aplecată, am ostenit tăcând.

Dorind, când vine seara, să-Ţi pot aduce-n prag,

cu-o dragoste smerită, toţi snopii strânşi cu drag.

 

Stăpâne, iată seara se-ntinde peste văi,

pe rând se-ntorc acasă toţi lucrătorii Tăi.

În urma tuturora, mă-ntorc şi eu tăcut,

sfios şi singuratic şi lăcrimând ca Rut.

 

Mă ruşinez de rodul puţin agonisit,

dar Tu cunoşti arşiţa prin care m-am trudit.

O, iată, vine noaptea! Îţi cer un adăpost,

s-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost ...

 

Întinde-Ţi, peste mine, veşmântul Tău plăcut,

la sfintele-Ţi picioare, să dorm şi eu, ca Rut,

iar mâine dimineaţă, mă scoală fericit,

să-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit!

versuri Traian Dorz
muzica Nicolae Moldoveanu

 

---