Un cantec preadulce

 

 

 

Un cântec preadulce-nvăţat-am în lume,

îl cânt pe tot locul mereu să răsune,

cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel:

mai lângă Domnul meu, mai lângă El...

 

Chiar El mi-a fost Dascăl l-această cântare,

lovindu-mă cu multe necazuri amare,

m-a-nvăţat s-o cânt cu râvnă şi zel:

mai lângă Domnul meu, mai lângă El...

 

El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară,

pribeag mă trimise prin lume şi ţară,

simţindu-mă singur, să cânt singurel:

mai lângă Domnul meu, mai lângă El...

 

O, scumpii mei fraţi, gândiţi-vă bine,

că orice necaz în lume ne vine

pe noi să ne-nveţe să cântăm într-un fel:

mai lângă Domnul meu, mai lângă El...

 

Cu-această cântare mereu ne-ntărim,

când moartea veni-va, cu drag s-o primim,

ca pe o solie ce ne duce la El:

mai lângă Domnul meu, mai lângă El...

Pr. Iosif Trifa

---