La Tine vin Isuse iar, picioarele sa-Ti strang

La Tine vin, Isuse, iar,

picioarele să-Ţi strâng,

trecutul să mi-l plâng amar,

păcatul să mi-l plâng.

 

Căci am greşit, Isuse bun,

şi-i mare vina mea,

dar mii de lacrimi calde-adun

şi-Ţi cer a mi-o spăla.

 

Atâţia păcătoşi s-au strâns

de-atâţia ani, mereu,

stropind cu lacrimi şi cu plâns

păcatul lor cel greu.

 

Iar Tu pe toţi i-ai ascultat,

pe vameşi şi pe hoţi,

prin Jertfa Crucii i-ai spălat

şi i-ai iertat pe toţi.

 

De-aceea vin acum şi eu

picioarele să-Ţi strâng,

căci Tu-mi cunoşti păcatul greu

şi ştii că eu mi-l plâng.

 

Spre Tine glasul mi-l îndrept

şi mile Ta o cer:

O, dă-mi iertarea ce-o aştept,

nu mă lăsa să pier!

 

Cu-a-Tale sfinte mângâieri,

Tu mângâie-mă iar

şi-n viaţa plină de dureri

revarsă-mi scumpul har.

 

Căci, Doamne, către Tine, Sus,

privirea mi-o îndrept,

Te chem cu glasul stins, Isus,

şi mila Ta aştept.