Ce-ndurerat imi plange-adesea sufletul Isuse

Ce-ndurerat îmi plânge-adesea Isuse sufletul din mine,

căci după-atâţia ani şi astăzi eu merg tot singur după Tine.

 

Ce nenţelese mi-au fost toate a mele lacrimi şi suspine

de cei iubiţi ai vieţii mele, că merg tot singur după Tine.

 

Aşa de slabă mi-a fost oare lumina care-a ars în mine,

de n-au văzut ai mei nimica şi merg tot singur după Tine?

 

Ori dragostea n-a ars puternic şi nici înflăcărată-n mine,

nu i-am iubit deajuns eu oare, de merg tot singur după Tine?

 

A mele rugăciuni şi lacrimi şi azi sunt încă prea puţine,

îmi ceri să dau un preţ mai mare, de merg tot singur după Tine?

 

O, nu-mi lăsa prea mult Isuse durerea grea să plângă-n mine

şi nici nu mă lăsa tot singur să merg Isuse după Tine.

Traian Dorz