Lumina ce mi-ai innoit

Lumină ce mi-ai înnoit privirea fericită,
când inimii I-ai răsărit răscrucea strălucită …

 

Lumină ce mi-ai sărutat fiinţa mea întreagă,
învăluindu-mi-o curat pe Calea cea mai dragă …

 

Lumină ce mi-ai nimicit gheţarii vieţii mele
şi lacrimile mi-ai sfinţit, unindu-Te cu ele …

 

Lumină care mi-ai atins a’ harfei corzi curate
şi către Ceruri mi-ai întins aripi nemăsurate …

 

Lumină ce Te-nalţi slăvit pe cerul vieţii mele
de mii de ori mai strălucit ca sori, şi luni, şi stele …

 

Lumină, sufletu-mi întreg ca jertfă Ți se-nchină,
desăvârşirea s-o-nţeleg, pătrunde-mă deplină!

 

Căci Te ador, ador, cobori pe totdeauna-n mine,
purificat să mă-nfăşori nemărginit în Tine ! …

Traian Dorz