Sa ard de sete tot n-as bea din apele stricate

 

 

Să ard de sete, tot n-aş bea

din apele stricate

ce le-ntâlnesc în calea mea

prin lumea de păcate.

 

Să mor de foame, tot n-ating

mâncările-otrăvite,

spre care ne-ncetat mă-mping

păcate şi ispite.

 

Să crap de frig, nu mă-ncălzesc

la focuri vinovate,

pe unde slugile pândesc

iubiri îndurerate.

 

Să pier în drumuri, n-aş intra

în casa blestemată

care-ar zdrobi şi-ar întina

Iubirea mea curată.

 

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac

ce diavolul mi-ntide,

să zac în şanţ, să mor sărac,

pe Domnul nu-L voi vinde.

 

Mai bine plâng acum un ceas

cu Domnu-n părtăşie

decât, fără Hristos rămas,

să plâng o veşnicie.

versuri Traian Dorz
muzica Nicolae Moldoveanu

---