Viorile padurii

 

 

Viorile pădurii îşi odihnesc arcuşul
uitat în iarba moale a liniştii, sub ulmi,
flămânzi ies lupii serii, suind pieziş urcuşul
spre oile Luminii, spre oile Luminii ce tremură pe culmi,
spre oile Luminii, ce tremură pe culmi...

 

Tot Binele ce-n lume o zi l-a-nfăptuit,
trist Soarele-L plăteşte în flăcări apunând,
cu Sângele Luminii ucise S-a-nroşit
şi norii şi pădurea, și norii și pădurea, şi turlele pe rând,
şi norii şi pădurea şi turlele, pe rând.

 

Sus, luna, ca o mamă cu Fiul condamnat,
şi-ascunde faţa tristă sub vălul unui nor...
... Din Ghetsimani, la toate, Isus, îngenuncheat,
priveşte şi-nţelege, privește și-nțelege, ce-I spune taina lor,
priveşte şi-nţelege ce-I spune taina lor...

 

---