La poarta ta

 

 

La poarta ta bat azi îndurerate

a Dragostei duioase stăruinţi

cu lacrima tăcerii-nduioşate,

din vremea primei noastre cunoştinţi.

 

Adu-ţi aminte, o, adu-ţi aminte

de-ntâiul har,de Dragostea dintâi,

de fericirea fără de cuvinte,

ce te ţinea mereu să mai rămâi!

 

Când uşa ta Mi-era mereu deschisă,

când rugăciunea ta veghea pe prag,

când ochii tăi purtând lumina-nscrisă,

înseninau cântările de drag...

 

Adu-ţi aminte zilele acele

şi uită-te la starea ta de-acum,

când stau şi bat,când lacrimile Mele,

la poarta ta închisă,cad în drum!...

 

Deschide-Mi iar,deschide-acea-ncăpere,

în care-ardea iubirea ta demult;

iubirea ta, Iubirea Mea o cere,

mai fă-Mă iar ca glasul să-ţi ascult!

 

Iubirea Mea rămasă neschimbată

cu mai mult dor te cheamă înapoi,

iubirile ce-au fost unite-odată

se caută cu mai multă sete-apoi!

 

Deschide iarăşi Celui Care bate,

deschide iarăşi Dragostei fierbinţi;

deschide-mpărtăşirilor curate

din vremea-ntâiei noastre cunoştinţi!

 

Adu-ţi aminte, o, adu-ţi aminte

de-ntâiul har,de Dragostea dintâi,

de fericirea fără de cuvinte,

ce te ţinea mereu să mai rămâi!

---