Cand las din mana harfa
Când las din mână harfa caldă, încă vibrând înfiorat,
ca urma soarelui pe ape mai simt rămas un văl curat.
Când las din mână Cartea Sfântă, încă ne-ntors dintre tăceri,
ca urma vântului pe spice mai simt cereştile-adieri.
Când las pe mână fruntea încă păstrând al rugăciunii strai,
ca urma liniştii pe rouă mai simt umblările prin rai.
Când las din mână Mâna-Ţi dulce, încă simţindu-Te pe prag,
ca urma lacrimii pe cântec mai simt c-ai fost, Isuse drag.
Când las din mâini făclia dusă, încă părând a o ţinea,
ca urma razei peste-o noapte mai simt c-a fost cărarea mea.
Când las şi mâinile odihnei, încă părând că n-am sfârşit,
ca urma imnului pe-o clipă mai sui un prag – şi l-am păşit …
Traian Dorz