Cand Te-am aflat pe Tine Doamne

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

de toate eu m-am lepădat,

eram în sfânta-mi sărăcie

dumnezeieşte de bogat.

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

al primăverii vis era,

dar ca-ntr-un mijloc greu de iarnă

atât belşug de flori ningea.

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

nici nu simţeam că merg pe jos,

părea ca zbor prin întuneric,

aşa era de luminos.

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

tot sufletul mi-era vrăjit,

plângeam ca-n cea mai grea durere

atât eram de fericit.

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

eram atât de vinovat,

dar ca pe cel mai fără vină

aşa cu drag m-ai sărutat.

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

o zi aşa de rând era,

dar n-am de atuncea sărbătoare

mai strălucită decât ea.

 

Când Te-am aflat pe Tine Doamne

eu am simţit că sunt bogat,

dar nici atunci, nici azi Isuse,

nu ştiu cât sunt cu adevărat. 

---